De cele mai multe ori nici nu ştim cum se numeşte, dar noi căutăm în continuare, ca ceva ce am pierdut de mult, ceva ce am avut şi nu am ştiut să preţuim, ceva la care vrem mereu să ne întoarcem, să o resimţim din nou.
Viaţă după viaţă, o regăsim, dar la sfârșitul vieţii rămânem doar cu trăiri şi cunoştinţe pe care nu întotdeauna ştim să le repetăm în alte vieţi şi acest lucru ne aduce mari frustrări.
Şi totuşi ea este acolo. O simţim din când în când însă nu ştim cum să o facem să fie permanent alături de noi. Mintea noastră se străduieşte să ne facă să o găsim în diverse lucruri şi persoane, dar este doar o amăgire, pentru că nu poţi să găseşti altundeva ceva ce este în ... inima ta. Da, asta era. Acesta este momentul de maximă revelaţie când descoperim ceea ce căutam în exterior, în interiorul nostru, acolo unde nu ne-am gândit niciodată să căutăm.
Am aflat răspunsul, însă este doar jumătate din rezolvare, pentru că uşa s-a deschis pentru un moment şi am văzut lumina aceea pe care o căutam. Mai departe întrebarea este, cât de dispuşi suntem să lăsăm acea uşă să se deschidă complet? Cât de mult dăm voie acelor trăiri să fie mereu cu noi sau ni se pare prea mult pentru noi şi ne închidem la loc? Şi, după ce închidem, acea uşă, cum ne vom simţi? Cum vom trăi cu negarea a ceea ce am simţit şi care nu poate fi reprodus în exterior? După câte văluri ne vom ascunde pentru a "uita" ceea ce am simţit? Câte vieţi vor mai trece până vom dori să deschidem din nou acea uşă?
Niciodată iubirea din interiorul nostru nu va arăta aşa cum şi-o imaginează mintea noastră, de aceea se teme de ea, pentru că iubirea vine să schimbe totul în noi, să ne aducă pe frecvenţele optime pentru noi şi acest lucru înseamnă să ne mute de pe acele frecvenţe pe care mintea noastră ne-a orientat, crezând că sunt cele mai bune pentru noi.
Iubirea este jucăuşă, pentru că ea priveşte viaţa ca pe un joc, însă nu întotdeauna jocul ei este acelaşi cu cel al minţii, de aceea şi diferenţele dintre cele două. Însă mintea noastră poate fi învăţată să joace jocul iubirii, pentru că mintea poate fi reprogramată.
Încheiem această lună, cu iubire, pentru că a fost o lună cu multă iubire, o lună în care fiecare zi ne-a fost o oglindă a modului în care manifestăm iubirea, asta în cazul care cineva se întreba de ce am devenit aşa de siropos 😀?
Însă totul a fost făcut ca noi să ne dăm voie să radiem în exterior la adevărata noastră valoare pe care Universul ştie că o avem, dar pe care noi nu ne-o acceptăm. De mâine începem o altă lună, cu alte provocări şi descoperiri.
Toate fac parte din ciclul vieţii pe parcursul căreia învăţăm până vom ajunge să conştientizăm ceea ce învăţăm şi să trecem la nivelul următor. Fiecare în viteza proprie, cu propriile sale obstacole de trecut, dar toate acestea vor fi mult mai uşor de acceptat în momentul în care lăsăm iubirea să se manifeste.
Comunicarea este alături de noi, ajutându-ne să ne exprimăm atât verbal cât şi în scris.
Atenţie la comoditate astăzi, dar şi la tentațiile care vor să scoată din zona manifestării iubirii, căutând să ne coboare vibraţia!
Să fiţi iubiţi, să fim iubiţi şi să ne iubim pe noi înşine ca apoi să-i putem iubi şi pe ceilalţi!
P.S. Dacă eşti interesat(ă) de interpretarea mandalei tale personale, poţi obţine aici mai multe informaţii.
#manadaledelumina, #evolutiespirituala, #numerologie, #denoidepinde, #traiestetiviata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu