Este momentul de apogeu al comunicării Universului cu noi. Este momentul în care primim misiuni pentru perioada următoare, în care Universul pune cărţile pe masă şi ne arată direcţia de mers sau, dacă nu suntem aşa de receptivi, începe să ne trimită tot felul de semnale pe care să le vedem.
Indiferent unde ne aflăm, şi oricât de mult treabă am avea, ar fi bine să ne rezervăm cel puţin 30 de minute astăzi pentru a ne retrage într-un loc în care să ne găsim liniştea interioară şi astfel să putem comunica cu Divinitatea, pentru a putea primi mesajele care ne sunt adresate. Ar fi bine să nu ratăm acest moment pentru a putea afla răspuns la întrebarea "Eu, ce am de făcut?" şi pentru a ieşi astfel din schema căutării permanente a drumului în viaţă, cu toate că semnele sunt lângă noi, numai că nu ne trag de mânecă.
Este momentul să nu mai fugim de răspundere, să nu ne mai agităm învârtindu-ne precum un căţel în jurul cozii. Pur şi simplu este momentul să luăm "taurul de coarne" şi să ne asumăm responsabilitatea pentru misiunea pe care o avem, chiar dacă în acest moment ni se pare că nu înţelegem mare lucru. De fapt avem de învăţat să ne abandonăm în faţa Universului, a planurilor sale pentru noi şi să avem credinţă că se vor întâmpla aşa cum este optim.
Aşadar, să ne notăm toate intuițiile pe care le avem, să fim atenţi la semnalele pe care le primim prin oameni, prin situaţii, prin sincronicităţi. Ele ne sunt trimise pentru a constitui linii de ghidare spre misiunea noastră şi spre modul în care o putem realiza.
Este o zi în care să înţelegem ce lucruri mai avem de rezolvat cu religia, cu rugăciunea, ce putem face pentru a ne armoniza cu ele.
Să fim atenţi la excesele culinare, la modul în care ne raportăm la mâncare.
Atenţie totodată şi la orgoliul spiritual pe care îl putem manifesta astăzi, când ni se poate părea că avem dreptate în tot ceea ce spunem şi să numai noi ştim cel mai bine "cum se învârte roata". 😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu