Dacă ieri aveam de înţeles rolul rugăciunii în viaţa noastră şi a beneficiilor sale, astăzi suntem îndemnaţi să o practicăm.
Cum spuneam şi ieri, rugăciune este un prim pas în stabilirea legăturii cu Divinitatea şi dacă Dumnezeu doreşte să ne rugăm mai mult este pentru că doreşte, în realitate să comunice cu noi. Aşa că astăzi putem face un mic efort şi să ne găsim timp de rugăciune, de vorbit cu Dumnezeu care ne ascultă şi ne aude mereu, chiar dacă noi nu suntem aşa convinşi. Invers nu prea se întâmplă.
Ne-am supărat pe Dumnezeu, în viaţa aceasta sau în altele, din diferite motive şi considerăm că avem tot dreptul să stăm supăraţi şi El ne respectă această dorinţă, numai că ne izolăm de toţi ceilalţi, de toată Creaţia, de Dumnezeul din interiorul tuturor, inclusiv al nostru. Cumva am vrea să ne întoarcem, dar avem o problemă de la a ne cere iertare, iar acea iertare nu este greu de obţinut, pentru că aşa cum un bebeluş se supără pe mama lui că îi dă tot felul de legume, dar mama lui îl iubeşte în continuare, aşa şi El ne iubeşte în continuare.
Însă problema iertării stă în faptul că noi nu ne iertăm pe noi şi tindem să intrăm într-o spirală în jos, în care ne afundăm, în care nu ne dăm voie să fim fericiţi, nu ne dăm voie să ne iubim şi să-i iubim pe ceilalţi, inclusiv pe Dumnezeu.
Ne-am închis în noi, ne otrăvim singuri cu gândurile noastre negative pe care le avem la dresa noastră, ne simţim singuri şi abandonaţi, însă în realitate suntem într-o bulă a egoului nostru. iar rugăciunea vine să ne ajute să ieşim de acolo, să vedem că mai există şi altceva dincolo de această bulă, să-i vedem pe ceilalţi, pe Dumnezeu care este mereu alături de noi şi dacă tot ne scoate rugăciunea în cale este pentru că vrea să ne trimită o scară pe care să urcăm din groapa pe care ne-am săpat-o singuri şi din care nu ştim cum să ieşim.
Este momentul ca astăzi să mai eliminăm şi din tiparele de pustnicie pe care le mai avem, să ne uităm în jurul nostru şi să înţelegem că trăim în altă lume decât cea în care eram pustnici, o lume cu alte reguli, şi la care este nevoie să ne adaptăm, pentru că dacă această lume nu ar fi fost îngăduită, nu ar fi existat.
Dacă reuşim să ne adaptăm, să ne schimbăm tiparele, vom reuşi să fim fericiţi şi ne vom putea realiza misiunea. Dacă, în schimb vrem să rămânem la fel, iar ceilalţi să se schimbe după noi, putem aştepta mult şi bine, că nu se va întâmpla acest lucru şi, în plus, vom fi nefericiţi şi nu ne vom găsi locul în această lume, pentru că noi am ales să ne izolăm şi să nu comunicăm cu ea.
Astăzi este zi de muncă, iar cum zice Omraam Mikhael Aivanhov, munca este ceea ce lucrezi cu tine, cu viaţa ta, cu transformarea ta, aşa că astăzi este bine să punem bazele unei transformări personale, care să ne ajute să ne adaptăm lumii în care trăim, să o înţelegem mai bine, să înțelegem locul nostru aici.
Viaţa este un joc şi dacă îi înţelegem regulile vom ştim să îl jucăm foarte bine, pentru că ştim cum să combinăm elementele sale şi să le facem să funcţioneze pentru noi. Însă pentru a juca acest joc avem nevoie de curaj, iar astăzi suntem provocaţi să ne găsim sursa de curaj, dar ar fi bine să nu o căutăm în exterior, în tot felul de substanțe sau chiar persoane, ci să o scoatem la suprafaţă din interior, acolo unde aşteaptă să fie folosită şi pusă în slujba misiunii noastre.
Rugăciunea ne va ajuta să ne conștientizăm curajul şi să-l manifestăm şi ne va da acea încredere de care avem nevoie, pentru că ne aduce firul direct cu Dumnezeu.
De noi depinde cât de mult vrem să o folosim.
P.S. Dacă eşti interesat(ă) de interpretarea mandalei tale personale, poţi obţine aici mai multe informaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu