joi, 15 iunie 2017

15.06.2017

Mai scoatem încă o dată la suprafaţă pustnicul din noi, cel care este adânc înrădăcinat la nivel de Sine şi care, vieţi la rândul a adăugat noi şi noi experienţe pe această linie. 

Ne place singurătatea, dar totuşi am dori să fim şi cu cineva. Este una din marile provocări pe care le avem. Este ca şi cum în interiorul nostru se dă o luptă între două personalităţi. Şi, într-un fel aşa este. Vechiului tipar al pustnicului i se opune misiunea care ni s-a dat de a fi între oameni, de a relaţiona, de a fi chiar şi în centrul atenţiei, petrecerii. 

Am putea spune că Universul ne "pedepseşte" cu această dualitate, dar de fapt, El nu face decât să aducă echilibrul acolo unde este dezechilibru, şi atunci ne provoacă cu acţiuni de sens opus decât cele pe care le-am tot făcut şi care, între timp, au devenit tipare. Ne provoacă să ieșim din carapace şi să ne schimbăm, să evoluăm. 

De aceea, cele mai bune rezultate le avem atunci când ne depăşim zona de confort şi începem să facem acele lucruri de care ne temem şi pe care nu ne-am fi închipuit niciodată că le vom realiza.

Astăzi, fiind o veritabilă zi a pustnicului, putem experimenta câteva dintre "metehnele" acestui arhetip: neiubirea faţă de bani, neiubirea faţă de propriul trup, neacceptarea sexualităţii ca parte a vieţii noastre. Nu este obligatoriu să se manifeste toate, dar cu unele dintre ele este posibil să mai avem rezonanţe.

Pe de altă parte, ieşirea din zona de confort se face cu sprijinul Universului prin energia pe care ne-o pune la dispoziţie în acest sens. De exemplu, astăzi, neiubirea faţă de bani este contrabalansată de energia favorabilă banilor şi afacerilor. Iar dacă trecem peste impulsul izolării putem relaţiona şi comunica foarte bine cu ceilalţi.

Totuși, dacă dorim să fim singuri, putem folosi acest lucru în avantajul nostru, cum ar fi: să ne retragem într-un loc liniştit pentru a medita, pentru a înţelege mai bine lumea în care trăim şi cum să ne integrăm mai bine în ea; să ne retragem pentru a crea artă, pentru a lăsa inspiraţia să ne ghideze, fără a fi deranjaţi; să ne retragem pentru a ne ruga.

Este un moment prielnic pentru a combina rugăciunea şi meditaţia, pentru a face o punte între ele, astfel încât să înţelegem că ambele ne duc tot la Dumnezeu şi că nu se exclud una pe cealaltă.

Să evităm încăpăţânarea de dragul încăpăţânării şi să acceptăm şi faptul că nu întotdeuna avem dreptate.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu