În realitate însă, punem în "cârca" lor ceea ce noi nu facem pentru noi şi, din păcate, greşim în două feluri. Pe de o parte, ne ducem peste ceilalţi şi le dăm lucruri pe care, aveau în misiunea lor să şi le dobândească prin forţe proprii, şi îi privăm astfel de lecţiile pe care le aveau astfel de învăţat. Din păcate lecţiile respective tot vor veni, numai că, de data aceasta, într-o manieră mai dură, deci în final nu le-am făcut un bine, ci dimpotrivă.
Pe de altă parte, ne privăm pe noi de lucruri pe care aveam dreptul să le avem şi experienţe pe care le aveam de învăţat, dar care, nici unele, nici celelalte, nu ajung la noi, deoarece eram prea "preocupaţi" să-i ajutăm pe alţii, în realitate fiind prea preocupaţi să fugim de noi.
Şi aşa "marea" iubire pe care credem că le-o purtăm altora se transformă într-un mare blocaj, pentru toate părţile, aşa că să nu ne mirăm dacă apar bolile tocmai la noi cel/cea care zi de zi "ne-am sacrificat" pentru ceilalţi "ca să le fie lor bine". De ce apar? Pentru că Universul este mereu în echilibru şi acolo unde apare un dezechilibru, se intervine pentru restabilirea echilibrului, iar cel mai uşor mod de a face acest lucru este prin intervenţia asupra celui/celei care a produs dezechilibrul.
Şi cum Dumnezeu "nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea sa", cea mai facilă metodă de a fi trecut pe tuşă o perioadă de timp este prin boală care apare exact acolo unde aveam sensibilitatea mai mare. Astfel, scoşi din joc, avem timpul necesar să ne gândim unde am greşit şi cum putem îndrepta această situaţie. Asta dacă vrem să ştim. Pentru că din păcate, de cele mai multe ori, persoanele care au trecut prin astfel de experienţe se întorc fix la ceea ce ştiau ele mai bine să facă, adică la a genera un nou dezechilibru.
Astăzi este şi despre mental, mai bine zis, despre încăpăţânare, despre a face lucrurile în modul în care "vrem noi, că aşa este mai bine". Aşa că este un bun moment pentru a ne observa şi a vedea dacă în realitate nu greşim faţă de noi în primul rând, faţă de ceilalţi şi faţă de Univers.
Să ne dăm voie să avem momentul nostru de meditaţie, de "iluminare", în care să primim informaţiile pe care Universul ni le transmite în mod continuu.
În privinţa comunicării, putem folosi ambele forme de comunicare atâta timp cât mentalul este de partea noastră şi ne ajută şi atâta timp cât ne dăm voie să primim ghidarea Universului, devenind un canal de transmitere a informaţiei.
O zi frumoasă cu mesaje revelatoare să avem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu