Este nevoie să înţelegem logica creşterii spirituale şi faptul că, pe măsură ce ne dezvoltăm, pe măsură ce ne deschidem mai mult să primi informaţii, pe măsură ce vindecăm frici şi traume din interiorul nostru, pe măsură ce doborâm barierele interioare, precum şi tiparele vechi şi limitative, atunci şi numai atunci reuşim să golim şi să curăţim vasul în care să vină noile informaţii. Nu putem aduce informaţii noi dacă tiparele noastre interioare resping aceste noi informaţii, tocmai pentru că noi nu am şters vechile tipare şi nu am îndepărtat convingerile care s-au format în urma lor.
Zilele trecute au avut acest rol de curăţare a vasului interior, de confruntare cu propriile limitări, tocmai pentru a le conștientiza şi pentru a lucra la eliminarea lor. Da, nu este tocmai uşor să începem să îndepărtăm din noi tipare pe care le consideram adevăruri universal valabile. Numai că, la un moment-dat simţim că tocmai aceste tipare ne blochează şi odată realizat acest lucru începe bătălia internă între noi şi ... noi, între vechiul Eu, cel care vrea să ţină tiparul şi noul Eu, cel care vrea să evolueze.
Dacă vechiul Eu este hotărât şi ştie ce are de apărat, noul Eu este confuz, de aici şi teama multora dintre cei care pornesc schimbarea şi care se întorc la vechile tipare. Vechiul Eu va încerca cu orice preţ să ne arate că greşim, că nesiguranţa noastră se datorează drumului "greşit" pe care am pornit, dar el, ca un părinte iertător ne aşteaptă înapoi acasă, iertându-ne repede pentru "îndrăzneala" noastră, cu condiţia să ne supunem vechilor tipare.
Din păcate, scenariul este des întâlnit şi după două-trei săptămâni renunţăm la a mai merge la sală, renunţăm la dietă, renunţăm la planificarea pe care ne-o făcusem, renunţăm la noile obiceiuri pe care le creasem, renunţăm la ... Din păcate, renunţăm la noi şi la ceea ce am fi putut să devenim, pentru că vrem permanent asigurări că totul va fi bine şi că suntem pe drumul cel bun, iar dacă nu le avem, mai bine spus, nu vrem să le vedem, atunci renunţăm şi ne plafonăm.
Acum este momentul să ieşim din acest scenariu pesimist şi să trecem la contraofensivă. Vechiul eu nu rezistă atunci când medităm. Pur şi simplu dispare, se dizolvă. De asemenea, el nu rezistă atunci când manifestăm recunoştinţa faţă de sprijinul pe care Divinitatea ni-l dă. Nu rezistă nici atunci când ne rugăm sau când rostim sau ascultăm afirmaţii pozitive.
Aşa că, toată această perioadă, în care ne-am rugat, am folosit afirmaţii pozitive, am manifestat recunoştinţa, a creat premisele apariţiei noului Eu şi dizolvării treptate a celui vechi.
Astăzi este o zi de meditaţie, aşa că este bine să o folosim în acest sens, tocmai pentru a primi noi informaţii pe care să le folosim în creşterea noastră spirituală şi care să ne întărească în drumul pe care am pornit. Putem să ne retragem într-un loc mai liniștit sau chiar undeva mai departe de ceilalţi şi să comunicăm cu Universul, să fim atenţi mai mult la mesajele primite şi cum vin ele să complete puzzle-ul evoluţiei noastre. Cu siguranţă dacă nu vom resimţi astăzi nevoia de a fi singuri, o vom resimţi mâine.
Comoditatea este un prag de trecut astăzi, dar nu neapărat ca lene de a face o anume activitate, ci pur şi simplu ca lene de a ne ocupa de noi, de a amâna demararea activităţilor prin care putem să evoluăm către noul Eu.
De noi depinde dacă alegem să amânăm amânarea şi să ne apucăm de treabă. Motive ca să amânăm putem găsi cu sutele, dar entuziasmul descoperirii de Sine şi fericirea interioară la finalul acestei etape pot fi motivatori foarte puternici pentru a porni la drum.
Şi chiar dacă nu le conştientizăm acum, măcar să dorim să ieşim din starea acesta în care ne-am complăcut de mult. Dorinţa aceasta să fie motorul activităţii noastre de schimbare.
Este timpul să ne mai şi bucurăm de viaţă şi să ne dăm voie să o trăim. Ne-am limitat destul şi ne-am lăsat limitaţi destul. Să fim fericiţi, chiar dacă încă nu ştim cum arată fericirea. Să lăsăm Universul să ne ghideze pentru că are mai multă experienţă în domeniu. 😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu