Dar înainte de a ne adresa aceste întrebări, ar reveni puţin la iubirea de Sine, nu de alta, dar aici vom avea provocări astăzi.
Ştiţi, este acel sentiment care ne tot dă târcoale atunci când uităm de noi, când fugim repede să facem ceva pentru alţii sau, mai rău, în locul altora, tocmai ca să nu facem pentru noi, iar la un moment-dat, mai avem şi prostul obicei să le "scoatem ochii" cu ceea ce noi am făcut pentru ei, iar ei, nerecunoscătorii, nici nu apreciază. Şi se mai găseşte şi unul cu tupeu să ne spună că nici nu ne-a cerut să facem acel lucru şi, ca să vezi, chiar are dreptate, deşi poate nouă ni s-a urcat sângele în cap. Iar când ajungem în astfel de situaţii este destul de grav, pentru că numai aşa putea Universul să ne mai scoată din schema în care am intrat şi de care ţinem cu dinţii.
Şi stau, de multe ori să mă întreb, ce ne face pe noi oamenii să ne vedem pe noi înşine în cele mai urâte moduri posibile? De ce oare avem "darul" ăsta al autodistrugerii în moduri pe care numai mintea noastră le poate inventa? De ce vrem să ne complicăm existenţa inventând moduri de a fi, care nu au nicio legătură cu noi, în loc să fim aşa cum ne place nouă cel mai mult? De ce nu se asumăm dulciurile pe care le-am mâncat şi care ne-au făcut plăcere şi ne acuzăm continuu de kilograme în plus şi de aspectul de răţuşca cea urâtă? Buddha nu a fost în niciun caz slab şi era foarte fericit cu forma sa.
Astăzi este o zi de creaţie, de manifestare a noastră, a ceea ce creăm noi, a ceea ce ne reprezintă pe noi. Este şi o zi a bucuriei, a bucuriei de a fi şi de a trăi viaţa. Dar cred că este, primul rând, o zi în care să ne adresăm întrebarea ce anume ne bucură pe noi? În care să luăm o pauză din manifestarea schemei numită viaţă şi să ieşim puţin pe margine, să stăm şi să ne întrebăm cât de fericiţi suntem cu adevărat de viaţa noastră? Iar dacă răspunsul nu este unul prea încurajator, atunci avem la dispoziţie o altă întrebare. Ce anume pot să fac în această privinţă? Şi credeţi-mă, orice situaţie, inclusiv aceasta, are cel puţin două variante de răspuns sau de rezolvare. Important este să ne lăsăm intuiţia să ne ghideze.
Pentru că vin momente în viaţa noastră în care ne vom întreba ce am făcut cu viaţa noastră? Şi de ce unii sunt mult mai fericiţi decât noi? Şi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, aceste întrebări vor fi tot mai dese.
Am găsit un citat atribuit Părintelui Arsenie Boca "Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ" şi care are un mesaj pe cât de tulburător, pe atât de fantastic. Este pur şi simplu o invitaţie de a ne trăi viaţa.
Şi da, despre asta este în mandala de astăzi. Despre a ne trăi viaţa, despre a rupe barierele care sunt numai în mintea noastră, despre a trece peste comentariile mentalului "atotştiutor", pe care, dacă le urmărim puţin, vom vedea că se învârt în aceleaşi tipare.
Mintea negativă cum i se mai spune vine continuu să creeze scenarii în care este în centrul atenţiei, inventând probleme şi găsind rezolvări, numai că acele situaţii nu apar niciodată, dar ea este fericită că a avut de lucru. Problema este că ajunge să creeze scenarii pentru absolut orice, indiferent dacă are sau nu legătură cu realitatea. Duşmanul ei numărul unu este intuiţia, pe care vrea cu orice prilej să o blocheze.
Astăzi este despre iniţiative venite din suflet, despre dorinţe pe care de mult le-am încuiat şi care acum vor să iasă la suprafaţă, să fie trăite, numai că noi nu le-am dat atenţie, fiind ocupaţi să ne trăim viaţa "în modul corect", pe care l-am învăţat din societate, familie, alte vieţi etc.
De noi şi numai de noi depinde cum vrem să ne trăim viaţa de azi înainte.
Ce coincidență.. Aproape vorbeam despre aceleași lucruri.. Ok, să încercăm să trăim fericiți azi! Și mâine. Și câte secunde om mai avea! 😊
RăspundețiȘtergere