10.10. - 19.10.2022
O nouă decadă interesantă se deschide în faţa noastră, una care vine să ne scoată din stagnare, să ne aducă aminte, pe repede înainte, că mişcarea este cea care aduce evoluţie.
De asemenea, această decadă vine să ne ajute să conştientizăm "pactul" pe care l-am făcut cu comoditatea, dat mai ales să înţelegem, care este rana noastră interioară care ne face să nu acționăm, când, de fapt, pentru noi, tocmai acţiunea, mişcarea este cea care ne poate ajuta să deblocăm lucrurile, să găsim soluţii.
Provocarea principală a acestei perioade este legată de iubirea de Sine, mai ales că o formă de manifestare a iubirii de Sine este tocmai comoditatea, cea pe care nu o conștientizăm decât atunci când se apropie termenul limită şi ne impunem să trecem peste ea, pentru ca mai târziu, după ce am rezolvat termenul limită, să intrăm într-un nou ciclu de amânări până la următorul termen limită şi aşa mai departe.
Ideea este că, în tinereţe acest lucru merge o perioadă, dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, începe să ne deranjeze din ce în ce mai mult şi ne cam săturăm să mai facem lucrurile în felul acest, numai că, exersând acest lucru al amânărilor, până în ultimul moment, timp de mulţi ani, a devenit un obicei care rulează automat, chiar dacă logica noastră nu este deloc de acord cu el.
Aşa că, cel mai înţelept lucru pe care îl putem face este să abordăm problema din altă perspectivă, respectiv cea emoţională, pentru că, de fapt, acolo este răspunsul, deoarece această situaţie este pentru că noi nu ne iubim pe noi înşine şi nu ne dăm voie să acţionăm, deoarece, dacă am acţiona, lucrurile s-ar mişca, iar noi am reuşi să facem lucruri pentru noi înşine, am reuşi să obținem rezultate şi astfel ne-am demonstra nouă că suntem capabili.
În momentul în care nu facem nimic, de fapt, noi nu punem în mişcare energiile şi atunci lucrurile rămân aşa cum sunt, adică stagnează, iar noi avem impresia că nimic bun nu se întâmplă în viaţa noastră, că nimeni nu ne iubeşte acolo Sus şi că suntem cei mai ghinionişti.
Însă, din păcate, rolul aceste ne cam place sau cel puţin îi place Ego-ului nostru, pentru că nu este plăcere mai mare pentru el decât cea pe care i-o aduce suferinţa, iar pentru a permanentiza această plăcere, el ne "ajută" să permanentizăm suferinţa, iar una dintre modalităţile prin care ne aducem suferinţă este prin amânare, prin comoditate, într-un cuvânt prin lene, deoarece nu reuşim, în acest fel, să mişcăm nimic în viaţa noastră şi băltim, din păcate, în dulcea lălăială, tocmai bună pentru Ego-ul nostru doritor de plăcere provenită din suferinţă.
Ce putem face în acest sens? Să începem să ne mişcăm, în primul rând la nivel fizic, pentru că numai aşa punem organismul în mişcare, numai aşa punem energiile în mişcare, numai aşa putem curăţa meridianele energetice, numai aşa putem arde energiile de joasă vibraţie, numai aşa căpătăm motivaţie şi înţelegem că dacă ne-am propus să ajungem într-un loc fizic şi am făcut-o, prin mişcare, atunci, tot prin mişcare putem ajunge şi în alte "locuri", fie că vorbim de un loc de muncă, de un curs, de un anumit nivel vibraţional etc.
Aşa că, pe parcursul acestei decade ar fi indicat să facem cât mai multă mişcare fizică, dar să nu stăm să o pregătim prea mult (nu am echipamentul necesar şi până îl achiziționez mai trece; nu am cu cine să fac şi musai trebuie să găsesc pe cineva ... şi lălăielile pot continua) şi să acţionăm spontan, dar şi să avem grijă să nu forţăm lucrurile pentru că apoi îi dăm Ego-ului motiv să se bucure, cum ar fi o febră musculară că am căutat să recuperăm într-o zi tot ceea ce nu mai făcusem în trei luni.
Da, avem nevoie de spontaneitate, iar sursa ei ar putea să fie situaţia în care suntem şi de care ne-am cam săturat, iar odată porniţi "la drum", să avem grijă să ne gestionăm bine activităţile, să avem grijă să ne dozăm bine efortul, pentru că numai aşa putem forma obiceiul de a face lucrurile constant şi pe termen lung, iar acest obicei este reţeta schimbării oricărui tipar - acţiune constantă şi pe termen îndelungat.
Să avem curajul să demarăm noi activităţi în această perioadă, mai ales dacă demararea lor presupune mai multă muncă la început!
Şi, mai ales, să avem curajul să lucrăm cu noi, să ne obiectivăm, să ne întrebăm, până ne plictisim noi de noi înşine şi până ajungem la răspuns, CARE SUNT MOTIVELE DIN CAUZA CĂRORA AMÂNĂM? Ce anume simţim când luăm decizia să amânăm ceva şi ce simţim în momentul în care suntem presaţi de timp să terminăm, rapid, ceea ce am amânat? Ce câştig avem din toată această pendulare?
Iar odată aflate răspunsurile la aceste întrebări s-ar putea să începem să ne reconsiderăm poziţia în privinţa COMODITĂŢII.
Acţiuni înţelepte şi constante, să avem în această decadă!
Şi, în final, o întrebare "enervantă", dar care, prin repetare, poate deveni un impuls motivaţional: TU CE AI FĂCUT PENTRU TINE ASTĂZI?
Să creăm şi să fim cocreatorii vieţii noastre! De aceea am venit aici, în viaţa aceasta!
P.S.
Fiecare dintre noi este diferit şi, chiar dacă suntem născuţi în
aceeaşi zi, evoluăm diferit, iar dacă vrei să afli lucruri despre tine
şi despre ceea ce poţi face
cu adevărat, te aştept pentru interpretarea mandalei personale. Poţi
obţine aici mai multe informaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu