5.06.2022
De câte ori, fără să vrem, zicem noi, ne-am găsit în astfel de situaţii? De câte ori am trecut prin momente, aparent fără rezolvare?
Dar, mai ales, de câte ori, am reuşit să apelăm la ultima soluţie avută la dispoziţie, respectiv ajutorul cerut Divinităţii?
Există vreo modalitate prin care putem să evităm, pe viitor, astfel de momente? Da, iar soluţia stă în realizarea unui dialog permanent cu Divinitatea, pentru că atunci când realizăm acest dialog şi îl întreţinem, zi de zi, cerând ghidare, mulţumind şi aducând gratitudine pentru diversele lucruri din viaţa noastră, de fapt, noi nu facem altceva decât să ne conectăm cât mai des cu Divinitatea şi, în acel moment, primim şi ghidare.
Întrebarea normală ce poate fi adresată este: de ce nu o facem mai des? Datorită Ego-ului nostru, pentru care conectarea cu Divinitatea înseamnă că el tace şi ascultă, iar acest lucru îl deranjează. Tot de la nivelul Ego-ului vine şi refuzul comunicării cu Divinitatea, datorită diferitelor răni emoţionale pe care le avem, iar una dintre ele este rana de abandon, în sensul că ne simţim abandonaţi, de Divinitate, în această viaţă şi atunci nu facem altceva decât să atragem tot felul de experienţe ale abandonului, care să ne adâncească şi mai mult acestă rană şi noi să fim şi mai supăraţi pe Divinitate.
Suntem, aşadar, într-un cerc, am putea să-i spunem, vicios, numai că ieşirea din el este numai la noi, altfel vom rămâne în rolul de victimă toată viaţa şi vom acuza, de fiecare dată, Divinitatea, de această situaţie, chiar dacă nu o facem cu cuvinte.
Aşa că, soluţia pe care o avem la dispoziţie, asta dacă ne permite Ego-ul să o realizăm (să nu uităm că în momentele dificile, atunci când ni se pare că nu mai avem nicio soluţie, Ego-ul nostru tace mâlc, pentru că realizează că nu ştie ce să mai facă, cu toate că el este cel care ne-a "ajutat" să ajungem acolo) este ca, în primă fază, să comunicăm cu Divinitatea în scris, să-I scriem o scrisoare în care să-I spunem tot ceea ce deranjează, tot ceea ce noi considerăm că Divinitatea a "greşit" faţă de noi, pentru că numai aşa putem afla şi noi ce probleme avem cu Divinitatea, conştientizându-le şi scoţându-le la suprafaţă.
Ştiu că am scris de multe ori despre această tehnică, dar se pare că încă mai este nevoie să mai scriu, unele persoane având nevoie să vadă aceeaşi informaţie de mai multe ori pentru a putea începe să acţioneze.
De asemenea, stima şi iubirea de Sine este un alt obstacol pe care îl avem în relaţia cu Divinitatea, pentru că dacă am vrea să ne fie bine, atunci am lucra la acest lucru, iar conexiunea cu Divinitatea ne-ar ajuta mai mult să ne îmbunătăţim viaţa.
În concluzie, indiferent de câte teorii există legate de formarea Universului, de cine l-a creat pe Dumnezeu, dacă există sau nu, părerea mea este că ar fi timpul să dăm volumul mai mic la Ego şi să deschidem acel canal sincer de comunicare cu El, pentru că este singura modalitate prin care viaţa noastră se poate schimba în bine. Restul sunt divagaţii ale Ego-ului care îi place să facă ce vrea el, când vrea el şi cum vrea el, dar deasupra lui putem să fim noi, cu Supraconştiinţa noastră, ajutându-l să se vindece şi să ne ajute în cadrul evoluţiei noastre spirituale.
Şi, în final, o întrebare "enervantă", dar care, prin repetare, poate deveni un impuls motivaţional: TU CE AI FĂCUT PENTRU TINE ASTĂZI?
Să creăm şi să fim cocreatorii vieţii noastre! De aceea am venit aici, în viaţa aceasta!
P.S.
Fiecare dintre noi este diferit şi, chiar dacă suntem născuţi în
aceeaşi zi, evoluăm diferit, iar dacă vrei să afli lucruri despre tine
şi despre ceea ce poţi face
cu adevărat, te aştept pentru interpretarea mandalei personale. Poţi
obţine aici mai multe informaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu