duminică, 19 aprilie 2020

19.04.2020

Indiferent de tiparul pe care îl avem pe centrul mandalei, una dintre misiunile noastre principale este aceea de a ne manifesta rolul de creator, tiparul de pe centrul mandalei având rolul de a ne orienta spre un anumit sector, aducându-ne atât energia specifică cât şi ajutându-ne să rezonăm, subtil,  cu acele situaţii şi persoane care ne pot ajuta în misiunea noastră, creând ceea ce noi numim afinităţi şi sincronicităţi.

Cum spuneam şi mai sus, fiecare dintre noi a venit să creeze ceva în viaţa sa: o casă, o familie, copii, o pădure, o nouă practică spirituală, opere de artă, tehnici motivaţionale şi de învăţare, noi produse sau servicii, iar lista poate continua cu foarte multe elemente, fără a putea considera vreodată că am încheiat-o.

De cele mai multe ori, apare clasica întrebare: eu ce am venit să fac? numai că, din păcate, în loc să ne uităm în interiorul nostru, să vedem ce anume ne place efectiv să facem, noi căutăm în exterior, iar atunci când nu primim un răspuns care să ne facă plăcere (şi de cele mai multe ori chiar nu ne face plăcere, pentru că dacă nu ştim ce ne place, atunci avem tendinţa de a respinge, cu uşurinţă, orice recomandare venită din exterior), tindem să credem că noi suntem cei care am tras lozul necâştigător şi că nu este nimic bun pentru noi de făcut în lumea aceasta. 

Ne uităm la alte persoane care au început să-şi valorifice pasiunile şi îi invidiem, dar dacă vreodată le-am citi biografiile (dacă şi le scriu, bineînţeles) am înţelege că noi vedeam doar exteriorul, nu şi munca pe care au dus-o în interior, nu şi lecţiile pe care le-au învăţat din eşecurile pe care le-au avut, nu şi motivația pe care şi-au găsit-o pentru a putea merge mai departe, nu şi zidurile pe care le-au dărâmat, în interior, pentru a se putea deschide către ceea ce Universul le trimisese demult.

Suntem într-o zi a Învierii, numai că, de multe ori, ne raportăm greşit la acest moment, respectiv ne raportăm la Învierea Lui, a lui Isus, an de an, fără a asocia acest moment cu propria noastră înviere, fără a ne gândi măcar, ce anume pot face eu pentru mine pentru a putea fi mult mai fericit cu viaţa mea? Ce am de dat la o parte şi ce schimbări am de făcut?

Dacă analizăm succesiunea de evenimente care au precedat răstignirea şi, automat, Învierea, vom vedea că au fost momente când Isus putea preveni aceste lucru, dar totuşi a ales să o facă. De ce? Pentru că şi-o asumase ca misiune şi, oricât de dificilă păreau, a ales să o manifeste.

Noi, nu mai avem de făcut acest lucru, nu mai este nevoie să fim răstigniţi, dar o "golgotă" tot avem de mers, şi nu este una din exterior, ci este una interioară, una pe parcursul căreia vom găsi tot felul de "diamante", dar pentru care avem de muncit, cu noi înşine, cu Sinele nostru, cu Ego-ul nostru, cu Umbra noastră, pentru că toate sunt părţi din noi şi, în funcţie de cum avem grijă de ele, aşa ne va fi şi nouă în viitor. De aceea îi putem spune acestui drum "golgotă", pentru că este anevoios, dar la final, rezultatul este al naibii de frumos. Nu toţi au curajul să meargă pe el, dar din ce în ce mai mulţi au început să o facă, pentru că au înţeles că nu este altă cale.

Aşa că dacă vrem să nu ne mai uităm la alţii cum reuşesc în viaţă în timp ce noi mergem cu paşi mici sau chiar stăm pe loc, atunci este momentul să începem să ne asumăm rolul de Creator, cel pe care l-am convenit cu Dumnezeu în momentul venirii la întrupare. 

Să ne luăm o foaie de hârtie şi să trecem pe ea tot ceea ce ne place să facem, de la lucruri mărunte la lucruri mari şi să începem să le facem. Cu timpul se vor decanta din ele şi vom rămâne cu cele care sunt parte ale misiunii noastre şi care ne vor aduce şi beneficii materiale şi spirituale.

Parcă şi văd tot felul de cârcotași care o să spune că nu este suficient timp, că bla-bla ..., aşa că am să replic, anticipativ, cu o întrebare: dacă noi căutăm să facem altceva pentru că, în prezent, nu ne face placere ceea ce facem, nu avem timp de ce? Pentru că o parte ni-l risipim făcând ceea ce nu ne place, iar altă parte văitându-ne de acest lucru? Trei ore pe zi dacă le-am aloca să facem ceea ce place, ar însemna, în medie 90 de ore pe lună, adică 1080 ore pe an, ceea ce însemna destul de mult.

Să nu uităm că toate aceste lucruri din mandala de astăzi au ieşit la suprafaţă în ziua de Înviere, care are o energie aparte. De asemenea, tot ziua de astăzi ne aduce provocare pe curaj, dar şi pe iubirea de Sine, două elemente esenţiale, aş spune, pentru a putea face schimbări în viaţa noastră.

Să ne fie de folos! 

P.S. Fiecare dintre noi este diferit şi, chiar dacă suntem născuţi în aceeaşi zi, evoluăm diferit, iar dacă vrei să afli lucruri despre tine şi despre ceea ce poţi face cu adevărat, te aştept pentru interpretarea mandalei personale. Poţi obţine aici mai multe informaţii. 
 
#manadaledelumina#mandalazilei#evolutiespirituala#denoidepinde#traiestetiviata,
#numerologiaKundalini

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu