De asemenea, dacă ieri galbenul era ca şi provocare, astăzi el vine cu toată energia sa împingându-ne astfel să-l manifestăm, fie în forma fizică, fie în cea energetică, dând startul diverselor activităţi pe care le avem în plan sau pur şi simplu, aducând energia necesară pentru a le putea finaliza.
Numai că galbenul, ca şi celelalte culori din mandală, are o singură problemă, aceea că el nu face în locul nostru, ne dă imboldul de a face, dar nu manifestă pentru noi, deoarece el, ca şi celelalte culori, aduc un potenţial, iar punerea acestui potenţial la treabă este exclusiv sarcina noastră, aşa că dacă reuşim să ne refacem aura şi să scăpăm de tot felul de temeri interioare, aducându-ne alături energia noastră, dacă totuşi to nu demarăm, pentru că la nivel mental avem to felul de tipare de non-acţiune, atunci să nu ne întrebăm de ce nu se mişcă lucrurile?
Este ca şi cum intenţionăm să facem o prăjitură şi strângem toate ingredientele necesare, le aşezăm în faţa noastră pe masă, dar mai departe nu se va întâmpla nimic dacă noi nu începem să le prelucrăm, să le transformăm.
Din păcate, dacă ne-am pierdut ceva în ultima perioadă, este tocmai acest simţ al acţiunii concrete, pe principiul "nu este pentru mine" sau "să facă şi alţii, că eu am făcut destul!". Dacă ne uităm în spate la bunicii noştri am putea observa că pentru tot ceea ce au creat a fost nevoie să depună un anumit efort fizic, ceea ce i-a ţinut într-o anumită formă de mişcare. Este adevărat că noi nu mai este nevoie să facem multe dintre acele activităţi, că avem echipamente care fac acest lucru, dar nevoia de mişcare rămâne valabilă, iar noi nu am găsit pentru ea altă soluţie decât să o dăm la o parte crezând că nu ne mai este de folos, pierzând astfel din învăţătura pe care ne-o aducea acestă mişcare, din educaţia pe care ne-o dădea.
Învăţam astfel că dacă vrem să obţinem ceva, să ne ducem şi să facem acel lucru, nu să stăm "pe margine" şi să ne gândim cu anii, iar când să facem efectiv să fim prea descurajaţi de noi înşine sau să fim blocaţi de mulţime gândurilor pe care le-am produs şi care acum ne conduc viaţa.
Pentru toţi care vor să se educe să facă ceva concret în viaţa lor, dar şi pentru cei care mă întrebă ce au de făcut în viaţă şi, cu toate că le dau anumite direcţi, tot nu este de ajuns pentru ei, deoarece nu au exerciţiul acţiunii, vă spun atât: să începem să ne mişcăm fizic! Dar nu în modul hei-rup, ci treptat, câte puţin mai mult în fiecare zi, pentru că avem, de multe ori, o dorinţă puternică de a recupera într-o lună ceea ce nu am făcut în ani, încât, după câteva zile suntem "varză" şi declarăm, sus şi tare, că mişcarea fizică nu este pentru noi, că noi am depus tot efortul, dar este pre dificil.
Din păcate, nu a fost decât o altă acţiune egotică, de întrecere prostească cu nici noi nu ştim, prin care nu am făcut altceva decât să ne mai demonstrăm încă o dată că nu vrem, cu adevărat, să facem ceva pentru noi, pentru că, nu-i aşa, este mai dulce minciuna în care am stat până acum, chiar dacă ne-a adus o grămadă de frustrări.
Mişcarea fizică ne-a ajutat întotdeauna să ne recăpătăm limpezimea minţii şi să scăpăm de tonele de gânduri parazitare, ce nu fac altceva decât să ne consume energia şi să ne ţină blocaţi în câteva scheme de gândire, care sunt limitate şi departe de realitate şi adevăr.
Avem provocarea lui opt astăzi, care este curajul, iar în acest context, curajul de a acţiona, dar avem şi provocarea adevărului de pe mandală, ceea ce ne va provoca fie să vedem adevărul în ceea ce priveşte cauzele inactivităţii noastre, fie ne vom lăsa seduşi şi ne vom adânci şi mai tare în propriile minciuni, fără a avea curajul să spunem STOP.
Şi, colac peste pupăză, mai avem şi provocarea pe comunicarea cu Dumnezeu, Cel pe care, de multe ori, Îl găsim vinovatul de serviciu pentru tot ceea ce ni se întâmplă rău în viaţa noastră.
Sper ca fiecare să-şi găsească momentul să se introspecteze şi să vadă unde greşeşte, dar să şi acţioneze concret, fără să mai aştepte să mai vină cineva din exterior să-i spună ce să facă, pentru că şi atunci când se întâmplă acest lucru, facem o perioadă, iar apoi revenim la vechile obiceiuri, iar vina este, bineînţeles, a celui care ne-a îndrumat, deoarece metoda sa nu este bună 😀.
Iar în ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu, de multe ori, facem greşeala să dăm cu pietre fix în Cel care ne ajută cel mai mult, fără a ne întreba cât ne dăm, oare, noi voie să primim ajutorul Lui? Cât ne dăm voie să facem Voia Lui? Cât de mult apelăm la ajutorul LUI?
Să ne fie de folos! ... şi de reflectat!
P.S. Fiecare dintre noi este diferit şi, chiar dacă suntem născuţi în aceeaşi zi, evoluăm diferit, iar dacă vrei să afli lucruri despre tine şi despre ceea ce poţi face cu adevărat, te aştept pentru interpretarea mandalei personale. Poţi obţine aici mai multe informaţii.
#manadaledelumina, #mandalazilei, #evolutiespirituala, #denoidepinde, #traiestetiviata,
#numerologiaKundalini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu