Suntem în ultima zi a anului, un an care nu se putea încheia mai bine. Movul de pe centrul mandalei este vedeta acestei zile, venind astăzi să ne aducă speranţă şi încredere pentru anul care vine, pentru deceniul care vine, pentru următoarea serie de provocări pe care o vom întâlni. Este modul în care Dumnezeu îşi face simţită prezenţa, aducându-ne aminte de existenţa Sa, de faptul că este mereu alături de noi şi, dacă la un moment-dat ni se pare că suntem singuri, este pentru că nu L-am chemat să ne fie alături, nu L-am implicat în planurile noastre. De fapt, mesajul acestei zile este legat tocmai de reamintirea prezenţei lui Dumnezeu, de invocarea Sa tot mai des. Chiar şi atunci când toate ne merg foarte bine, o mulţumire ne reconectează cu El, cu energia Sa, cu Planul Său. Cu cât rămânem cât mai conectaţi cu El, cu atât planurile noastre vor fi în armonie cu Voia Lui, primind corecţiile necesare şi evitând astfel să bâjbâim pe "întuneric". Ziua de astăzi ne aduce foarte mult curaj, numai că este şi nevoie să-l manifestăm, să ne folosim de forţa pe care ne-o dă să luăm decizii îndrăzneţe, iar dacă aceste decizii au legătură şi cu partea spirituală a vieţii noastre, cu evoluţia noastră, atunci înseamnă că ne-am ascultat bine intuiţia. Avem nevoie de decizii în viaţa noastră, pentru că de indecizii este plin Pământul. Să nu uităm că indeciziile omoară mai multe visuri decât o fac eşecurile, eşecuri care, în final se dovedesc a fi nişte lecţii foarte importante pentru noi, de obicei schimbătoare de perspectivă. De aceea este important să luăm decizii, să demarăm, pentru că dacă nu avem un succes, obţinem o lecţie care, ulterior se poate dovedi un succes mai mare. Şi, chiar dacă astăzi avem provocare pe mintea neutră, pe înţelepciune, să căutăm să ne păstrăm înţelepciunea, ascultând mai mult de intuiţia noastră! În încheierea acestei mandale vă doresc ca, în anul care vine, să aveţi cât mai multe inuiţii transformatoare, să vă găsiţi curajul de a lua decizii, de a vorbi mai des cu Dumnezeu, dar mai ales curajul de a fi voi înşivă! Cât mai multe visuri împlinite să avem în anul care vine!
Mai este puţin până la încheierea acestui an, iar ziua de astăzi, prin energia pe care o aduce, ne ajută să ne punem în ordine ideile, să ne depănăm amintirile legate de acest an, să facem bilanţul reuşitelor, dar şi al nereuşitelor. Este nevoie să facem acest lucru? Nu neapărat, dar ne poate ajuta ajuta mult această confesiune, în scris, să facem pace cu anul care tocmai se încheie, cu bune, dar şi cu rele. Ne poate ajuta să ne înţelegem mai bine reacţiile în anumite momente, chiar dacă au fost disproporţionate, dar mai ales ne poate ajuta să ne iertăm, pentru ca, în final, să păşim în noul an fără sentimente de vină şi de neîmplinire. De fapt, aici este toată cheia, să facem pace cu anul care tocmai se încheie, să ne iertăm pentru "nereuşite", pentru lipsa de curaj, pentru necunoaştere. Să înţelegem că atât am putut în acel moment sau poate că nu a fost momentul potrivit şi atunci Universul, în iubirea pe care ne-o poartă, ne-a ferit de lucruri mai grave şi, cu siguranţă, ne va da o nouă şansă, dar în alte condiţii mult mai favorabile nouă. Ziua de astăzi ne cheamă, totodată şi la adevăr, pentru că numai aşa putem merge înainte, numai aşa suntem în deplin acord cu Universul şi energia Sa, cu Legile sale. Cel mai important este să fim cinstiţi cu noi înşine, să nu ne mai minţim şi astfel vom fi mult mai împăcaţi cu noi, iar viaţa noastră se va schimba radical. Suntem într-o zi de vibraţie nouă, ceea ce ne aduce multă intuiţie, dar şi informaţii pe care Universul ni le trimite, informaţii care să ne ajute să evoluăm, să mergem mai departe pe drumul nostru. Dacă ne dăm voie să medităm, vom găsi şi răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le avem în legătură cu ceea ce am făcut sau nu am făcut anul acesta, iar acest lucru ne va aduce multă linişte. Provocarea zilei este pe mintea pozitivă, ceea ce ne poate da bătăi de cap în ceea ce priveşte menţinerea gândurilor pozitive şi a optimismului, dar oricât de grea ni s-ar părea o situaţie la un moment-dat, să o lăsăm să se decanteze şi vom vedea, cu alţi ochi, această situaţie. Să nu uităm că şi apa, oricât de tulbure este la un moment-dat, dacă o lăsăm să se liniştească se va curăţa.
De fapt, despre linişte este vorba pe acest sfârşit de an, despre cum o obţinem şi o păstrăm.
Mandala de astăzi este despre prosperitate în general, despre energia prosperităţii pe care o întâlnim peste tot, în toate domeniile, nu doar în cel financiar. Energia mandalei de astăzi vine să ne scoată din moleşeală şi să ne facă să ne punem semne de întrebare legate de modul în care noi relaţionăm cu prosperitatea, de modul în care ne deschidem în faţa ei şi cât de mult ne dăm voie să o primim în viaţa noastră. Un proverb spunea că: "Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!". Ce ne facem dacă "traista" noastră este cusută la gură şi nu poate intra nimic în ea sau are doar o deschidere mică, ceea ce nu permite altor lucruri mai mari să intre acolo? Pentru că în lucrul cu energia prosperităţii depinde foarte mult şi de "traista" pe care noi o avem, adică de cât de mult ne dăm noi voie să primim această energie în viaţa noastră, cât de mult vrem să ne bucurăm de ea şi cât de mult vrem să îi folosim darurile. Din păcate, ne-am învăţat să stăm într-o stare în care lipsurile nu ne mai deranjează, ci chiar am devenit prieteni cu ele, iar acest lucru nu este normal pentru evoluţia noastră, deoarece, pe de o parte refuzăm această energie la care Universul ne expune şi care nu este una limitată, iar pe de altă parte, pentru că refuzăm această energie şi darurile sale, de fapt, refuzăm să ne facem misiunea în cele mai bune condiţii. Plus că, cu cât ne obişnuim mai mult cu starea de lipsă, de fapt, creăm un tipar pentru viaţa aceasta şi pentru celelalte, tipar care nu este în armonie cu Universul, periclitându-ne chiar misiunile din vieţile viitoare. Dar până să ajungem să ne gândim la vieţile viitoare, o avem pe cea de acum, pe care este nevoie să o trăim cât mai frumos posibil, iar dacă aceste lucru nu se întâmplă nu este numai din cauza mediului în care trăim, ci în primul rând a rezonanţei noastre cu acest mediu, ceea ce a făcut să ne atragem reciproc şi să vieţuim în el. Şi, aşa cum se spune tot mai des, oricât de enervant ar părea, dacă vrem să schimbăm exteriorul este musai să începem să lucrăm la interior, iar pentru că suntem într-o zi cu provocare pe zece, adică pe curajul înalt, poate este momentul să ne asumăm curajul să facem schimbările necesare pentru a da voie prosperităţii să curgă liber în viaţa noastră. De asemenea vibraţia zilei fiind şapte, adică limitele noastre, este momentul să ridicăm aceste limite în jurul nostru tocmai pentru a ne proteja noua atitudine pe care o creăm în privinţa prosperităţii, respingând astfel energiile joase care vin către noi şi care caută să ne întoarcă în vechile tipare. Avem provocare pe comunicarea cu Divinitatea astăzi, dar tocmai peste această provocare avem de trecut, mai ales că invocarea cât mai des a Divinităţii, în momentele în care ne creăm noi tipare bazate pe prosperitate, ne va ajuta să ne menţinem o atitudine pozitivă în privinţa prosperităţii. Dumnezeu, în niciun caz nu a vrut să trăim în lipsuri, chiar dacă, de multe ori, am avut tendinţa de a-L acuza. Acum este timpul să reluăm dialogul cu El şi să acceptăm energia prosperităţii pe care ne-o trimite.
ESTE TIMPUL SĂ ÎNVĂŢĂM SĂ CEREM! Suntem într-o zi al cărei tipar semnifică bucurie, fericire, iar acesta este ingredientul necesar pentru a putea fi prosperi. Cu cât aducem mai multă bucurie în viaţa noastră, cu atât ne vom conecta mai bine cu prosperitatea, cu energia ei. Să lăsăm energia vindecătoare a zilei de astăzi să ne ajute să dizolvăm toate aceste blocaje pe care le-am ridicat în calea prosperităţii! Ne-ar ajuta dacă ne-am face un inventar al situaţiilor în care am refuzat lucruri, oportunităţi etc., dar şi al situaţiilor în care ne-am mulţumit cu puţin, cu mult prea puţin faţă de cât meritam, nu neapărat pentru a ne face autocritica, ci pentru a observa tiparul pe care l-am creat şi să înţelegem astfel cum îl putem distruge. Şi, pentru că avem galben pe nivelul doi, să ieşim la mişcare, să înţelegem astfel dinamica energiilor în Univers şi faptul că numai dacă suntem în mişcare putem mişca lucrurile în jurul nostru.
"Nu mai am timp!" Ni se pare cunoscută această expresie, pe care am început să o folosim în mod automat? Însă întrebarea care apare, în mod firesc, este: cum s-a ajuns aici? Nu am ştiut să ne programăm activităţile? Dacă au apărut altele neprevăzute, nu am ştiut să le gestionăm? Sau cumva, pe drum, ne-am lăsat distraşi de la ceea ce aveam de făcut şi am consumat timpul pe o altă activitate. Suntem bombardaţi cu tot felul de mesaje de tipul: s-a redus ziua de la 24 de ore la 16, deoarece s-a schimbat Rezonanţa Schuman, intrăm în alte dimensiuni şi acest lucru afectează modul în care percepem timpul etc. Nu despre veridicitatea lor vreau să vorbim astăzi, ci despre dorinţa noastră subconştientă ca aceste lucruri să fie adevărate, doar-doar nu vom fi nevoiţi să schimbăm ceva la noi. "Ai văzut ce scrie pe net despre timp?" era o întrebare care mi se adresa acum câţiva ani, persoana respectivă dorind astfel să-şi justifice lipsa timpului pentru a face ce avea în misiune. Ceea ce este mai interesant la noi este că nu găsim tocmai timpul pe care îl aveam de alocat pentru misiunea noastră sau pentru pasiunile noastre, în schimb găsim timp pentru toate trăsnăile posibile care, în final, nu ne aduc nimic concret, eventual un orgoliu mental izvorât din faptul că noi ştim anumite lucruri, dar doar le ştim, nu neapărat că le şi folosim. Dacă vom continua cu această atitudine legată timp, vom ajunge la bătrâneţe să ne văietăm că toată viața noastră am alergat după timp. În realitate însă, nu am vrut, să o spunem direct, pentru că atunci când vrem ceva ne ducem şi facem, deci nu am vrut să facem acel lucru şi cel mai convenabil a fost să dăm vina pe timp. Ce ne împiedică ca acea activitate, care este în misiunea noastră, sau după care tânjim să o facem, să o trecem prima pe lista cu ceea ce avem de făcut într-o zi? De ce ni se pare aşa de imposibil? De ce ridicăm munţi de proiecţii între noi şi ea? pentru simplul motiv că nu vrem să o facem.
Când vom găsi, în noi, dorinţa de a face un lucru, atunci vom găsi şi timpul necesar pe care să i-l alocăm, pentru că dacă "stăm strâmb şi judecăm drept", de fapt, la baza acestei lipse ipotetice de timp stă, de fapt, lipsa de iubire de Sine, aici fiind răspunsul la întrebarea "nespusă" de ce unii reuşesc ceea ce-şi propun şi alţii nu? Pentru că cei care reuşesc îşi dedică timpul şi energia misiunii lor, lucrurilor care îi atrag şi pe care le fac atunci, pe care nu le amână pentru o altă zi care nu se ştie când va veni. Haideţi să luăm taurul de coarne şi să fim cât se poate de cinstiţi cu noi! AVEM TIMP! Dar nu vrem să-l folosim cum se cuvine şi nici nu vrem să învăţăm să-l folosim. Nu vreau să vă impun această idee, dar dacă fiecare dintre noi o va recunoaşte deschis, cu voce tare, poate vom începe să facem ceva în această privinţă. De ce cu voce tare? Pentru că atunci nu mai putem spune că nu am auzit, că nu ne-a spus nimeni. Uite! Ne-am spus singuri. În sfârşit am avut curajul să ne spunem singuri că AVEM TIMP. Mai ales ca astăzi avem şi putere pe cuvânt, aşa că vom fi mai convingători cu noi înşine. În funcție de rezistenţa pe care o avem în a recunoaşte acest lucru, vom înţelege şi anumite lucruri despre noi. Putem să filozofăm cât vrem pe tema aceasta, să mă combateţi cu o grămadă de argumente, dar am o întrebare cât se poate de dureroasă: dacă mâine am afla că mai avem de trăit o lună, ce am schimba la modul în care ne gestionăm timpul? Ce anume am elimina şi ce anume am face mai des? Vă las să vă daţi singuri răspuns la această întrebare. Galbenul de pe centrul mandalei vine într-o zi cu vibraţie pe şase, ceea ce ne aduce vindecare, dar şi introspecţie, iar astăzi putem vindeca sau putem începe să vindecăm relaţia pe care o avem cu timpul, cu organizarea, cu îndepărtarea lucrurilor care nu ne mai sunt necesare, dar care sunt permanent abonate la timpul nostru. Nu timpul este "hain" aşa cum suna versul unei cunoscute melodii româneşti, care a devenit imnul unei generaţii, ci "hain" este modul în care noi ne raportăm la el. Şi un pont pentru cei care fac măsurători radiestezice: v-aţi măsurat, vreodată, armonizarea pe care o aveţi cu timpul?
Am spus în mandala de ieri că a venit momentul schimbărilor. Numai că aceste schimbări nu aşteaptă după noi să avem chef de ele. Ele vin şi pleacă. Noi putem să ne folosim de energia lor sau nu, dar nu ne întrebăm de ce nu merg lucrurile în viaţa noastră? Exact ca în bancul cu Ion care stătea pe acoperişul casei pentru că satul său fusese inundat şi aştepta sa-l salveze Dumnezeu, dar a refuzat de două ori să se urce în bărcile de salvare, iar după ce au venit apele şi s-a înecat s-a dus la Dumnezeu cu o falcă în cer şi cu una în pământ strigând că el a avut încredere că Dumnezeu îl va salva, la care Dumnezeu i-a replicat: cum mă Ioane, nu ţi-am trimis două bărci? Zilele vin şi trec şi ne aduc cu ele noi oportunităţi de a face ceva cu noi şi cu viaţa noastră, fiind asemenea bărcilor din banc. Depinde de noi dacă ne urcăm în ele sau nu. Timpul este în noi şi noi suntem în ele. Este nevoie, în schimb, să ne armonizăm cu el. Avem curaj să facem aceste lucru sau o lăsăm pe altă dată ca şi multe alte activităţi? Mai devreme sau mai târziu scadenţa tot vine! Şi nu este o amenințare, ci o certitudine.
Este TIMPUL să ne luăm TIMPUL înapoi dea colo de unde l-am risipit, din toate tiparele în care l-am închis.
Am ajuns şi la cea de a patra zi specială din an şi, pe cât de spectaculos este movul din centrul mandalei de astăzi, pe atât de spectaculoasă este energia pe care o are în spatele său. Astăzi suntem ca într-o gară în care vine un tren foarte special, numai că, pe de o parte este nevoie să-l recunoaştem, iar pe de altă parte este nevoie să mai avem şi curajul de a ne urca în el. Este un tren foarte special deoarece, în funcţie de deciziile pe care le luăm astăzi, de ceea ce alegem să facem, să demarăm, de direcţia în care dorim să mergem, depinde o parte consistentă a vieţii noastre, mai ales că, din punct de vedere calendaristic peste câteva zile intrăm într-un nou deceniu, însă din punct de vedere energetic, el începe chiar de astăzi. Aşa că astăzi este o zi foarte importantă pentru noi, o zi în care începem lucruri noi, în care venim cu ceva nou în munca noastră, în felul nostru de a fi, în viaţa noastră, deoarece tiparele de până acum pur şi simplu nu vor mai fi potrivite pentru noi, nu ne vor mai ajuta, ba din contră ne vor fi adevărate piedici. Movul de pe centrul mandalei ne cheamă la ascultarea intuiţiei, pentru că numai aşa putem avea încredere că ceea ce Universul ne aduce este ceea ce avem nevoie. Numai prin credinţă putem depăşi toate scenariile mentale pe care ni le facem atunci când nu ştim cum o să fie lucrurile, prin credinţa că Universul are planul Său cu noi şi că nu suntem la voia întâmplării. Ceea ce avem noi de făcut astăzi este să ne asumăm curajul de a face schimbări, de a aduce lucruri noi în viaţa noastră, de a păşi pe "cărări" noi, mai ales când intuiţia ne îndeamnă să o facem şi chiar dacă nu ştim nimic din ceea ce va fi. Este timpul, aşa cum spuneam mai sus, să schimbăm tiparele vechi, cele de teamă, în care am stat până acum. Să fim cinstiți cu noi şi să ne obiectivăm! dacă aceste tipare sunt de mulţi ani şi nu ne-au adus nimic nou, de ce să le mai păstrăm şi de acum înainte? Doare pentru faptul că ne-am obişnuit cu temerile pe care le avem şi ne este teamă că o să avem altele noi? Este timpul să începem să trecem de la starea de "paralizie" pe care teama ne-o dă la cea de stimulare, de impuls, de motivaţie, iar atunci vom reuşi să facem din teamă o forţă care să ne împingă în realizarea misiunii noastre. Suntem într-o zi de vibrație cinci, ceea ce înseamnă echilibru, iar deciziile pe care le luăm astăzi ne pot aduce echilibru, ne pot ajuta să ne găsim acea stare de pace interioară pe care, din păcate, am pierdut-o atunci când am ales să ne lăsăm copleşiţi de tot felul de temeri pe care le-am avut. Ce putem face astăzi? Cel mai important lucru este să ne ascultăm intuiţia pentru că ea ne poate ghida spre ceea ce avem de făcut, apoi să începem chiar din acel moment. Dacă tot am vorbit de distrus tipare vechi, poate ar fi cazul să începem cu cel al comodităţii, al amânării, organizându-ne mult mai bine timpul, eliminând acele activităţi care ne consumă timp dar care nu produc mai nimic şi concentrându-ne numai pe ceea ce intuiţia ne transmite să facem. Cu această ocazie vom mai evita să mai invocăm lipsa timpului pentru lucrurile care ne aduc bucurie.
Începând de astăzi putem încep să construim o nouă versiune a noastră, numai că este nevoie să ne-o asumăm, să ne-o dorim şi, mai ales, să trecem la muncă pentru a o realiza, altfel, nu vom rămâne decât cu niște vise frumoase, dar niciodată realizate. Să ne luăm o agendă alături de noi şi să ne notăm toate ideile care ne vin! Numai aşa le vom avem mereu în faţa noastră şi vom fi în contract cu ele. Să ne dăm voie să avem momente de revelaţie şi de conștientizare! Să ne dăm voie să pornim pe drumuri noi! Să ne dăm voie să ne schimbăm! Să ne dăm voie să fim fericiţi! Să ne dăm voie să ne iubim mai mult! Să ne dăm voie să ...
"So, this is Christmas!" începea o cunoscută melodie. Am ajuns şi în ziua Crăciunului, iar anul acesta semnificaţia acestei zile este una mai puternică, fiind amplificată de faptul că se găseşte într-o perioadă specială. Aşa că, astăzi, de Crăciun, Universul ne aduce darul creaţiei, pentru că lumea, pentru a putea evolua, are nevoie de cât mai mulţi creatori. Este unul din darurile cele mai puternice deoarece, prin el, ne manifestăm propria personalitate, modelăm materia, dar şi energia, în moduri numai de noi ştiute. Necesitatea manifestării acestui dar este cu atât mai mare cu cât trăim într-o perioadă în care am început să luăm de-a gata, dintr-o comoditate dusă la extrem, tot ceea ce alţii creează, fără a căuta să îmbunătăţim, fără a căuta să ne adăugăm propria noastră amprentă, fugind astfel de manifestarea propriei noastre creativităţi şi, astfel, avem, din ce în ce mai des, sentimentul că nu ne găsim locul, că nu ne manifestăm pe noi, un sentiment general de plictiseală şi inutilitate.
Aceste sentiment de plictiseală care, cu timpul se poate transforma în blazare, apare tocmai din faptul că nu ne mişcăm să facem ceva, să ne exprimăm într-un anume fel, cu toate că, Slavă Domnului, mijloace avem mai mult ca în alte perioade. Dar poate tocmai abundenţa de mijloace şi faptul că nu mai este nevoie să luptăm pentru a le dobândi, ne-a adus aici, în această stare. Poate este timpul ca, pur și simplu, să luăm ceea ce ni s-a dat şi să folosim, fără a mai căuta zeci de motive să nu facem nimic, fără a mai cauta oameni care să ne pună piedici, atunci când noi nu mai reuşim să ne mai împiedicăm singuri. Avem provocarea lui şapte astăzi, ceea ce ne aduce provocări în ceea ce priveşte limitele noastre, aura noastră, aşa că dacă vrem să ne manifestăm creativitatea este nevoie să o refacem, să o avem întreagă deoarece numai aşa putem fi noi înşine, numai aşa putem fi, pe deplin, creatori. Vibraţia zilei este patru, ceea ce ne deschide către înţelepciune, ajutându-ne să înţelegem mai bine lucrurile, aducându-ne o nouă perspectivă asupra vieţii şi modului în care se desfăşoară jocul ei. Am primit un dar mare astăzi. Să avem curajul să-l deschidem şi să dăm, mai departe şi celorlalţi din roadele sale!
Suntem la începutul celei de a patra perioade speciale din an şi nu puteam începe mai bine această perioadă decât cu energia iubirii care vine ca o mână salvatoare în această perioadă ... sau nu. În continuarea a ceea ce am spus ieri, energia iubirii vine într-un mod ferm să ne întrebe ce vrem să facem cu viaţa noastră? Dacă până acum am crezut că această energie este una blândă şi moale, ar fi cazul să ne reconsiderăm poziţia, deoarece, pe cât de blândă şi moale poate fi, pe atât de dură ni se poate părea, mai ales atunci când o ignorăm, când refuzăm săp avem de-a face cu ea, când evităm să re raportăm la ea şi la beneficiile sale.
De ce este dură? În realitate ea nu este dură, cu dură o percepem noi, prin prisma faptului că ea vine să ne ridice de acolo de jos, de unde ne-am învăţat să stăm şi de unde ne facem tot felul de vise de schimbare, vise pe care, din păcate, nu începem să le materializăm niciodată sau, dacă cumva ne hotărâm să începem, le abandonăm repede, îmbiaţi de energia obişnuinţelor şi tiparelor care ne conduc viaţa. Şi, îmbiaţi de această energie a dulcei obişnuinţe, este normal ca orice energie benefică ce vine să ne scoată din aceste obişnuinţe, să o percepem ca pe o ameninţare şi să fugim de ea, să ni se pară ceva dur, mai ales că ea vine să ne răscolească acel stil de viaţă cu care ne-am obişnuit şi pe care nu îl dorim schimbat. Energia iubirii de astăzi este acel profesor enervant prin faptul că are dreptate (dacă ne uităm pe mandală vom observa că ea este însoţită, pe nivelul doi, de turcoaz, care ne expune la adevăr), prin faptul că ne face să ne punem întrebări despre noi şi despre viaţa noastră, mai ales dacă noi doream ca acest subiect să rămână închis tocmai pentru a nu ne strica falsa linişte cu care ne-am înconjurat. Astăzi, această energie ne aduce, în prim-plan, din nou, pentru a nu ştiu câta oară, "enervanta" temă a independenţei noastre, a autocontrolului, a ieşirii de sub ceilalţi şi a urmării propriului nostru drum, mai ales că astăzi suntem într-o a cărei provocare este doi, care ne predispune către cedarea energiei şi puterii personale către alte persoane pe care le considerăm, din diferite motive, superioare nouă (părinţi, şefi, soţ, soţie, copii etc.), iar din acest motiv noi ne punem această putere personală la picioarele lor, cu toate că, în multe cazuri, nu ni s-a cerut acest lucru. Avem nevoie să ieşim din acest tipar, iar astăzi, dacă dorim, avem şi forţa necesară să o facem, mai ales că avem vibraţia zilei pe opt, ceea ce ne aduce mult curaj, forţă şi iniţiativă, cu condiţia să ne iubim suficient de mult pentru a putea face acest lucru. Altfel, toate lucrurile vor rămâne la fel. Şi, pentru că suntem în energia iubirii în general, ceea ce activează iubirea de Sine, este un bun moment să facem ceva pentru noi astăzi, ceva pe care vroiam să-l facem de mult sau pe care doream să-l cumpărăm de mult, ceva ce ne bucură Sufletul şi care ne aduce mai multă bucurie. Cum spuneam şi ieri, să începem noi să ne dăm singuri aceste lucruri şi, la un moment-dat, vom începe să le primim şi din exterior.
"Anul îşi ninge ultima filă ..." îşi începea Adrian Păunesc una din poeziile sale, devenită celebră. Da, mai avem vreo zece zile până când încheiem acest an, însă astăzi am încheiat "normalitatea" acestui an, deoarece de mâine încolo începe "focul de artificii" pe care acest an ni-l oferă, dar mai ales acest deceniu care tocmai se încheie. Fie că am învăţat să avem grijă de limitele noastre, sau suntem doar la început, este foarte important să avem grijă de ele, să ne creăm un nou obicei, respectiv acela de a avea grijă de noi şi de planurile noastre, pentru că altfel vom uita uşor de ele, vom uita de visurile pe care le-am ţesut, cu ochii închişi sau deschişi. Este foarte important să avem grijă de visurile noastre, să le "udăm" constant cu energie, cu optimism, dar mai ales să le materializăm, deoarece din rezultatele lor ne "hrănim" atât noi, dar îi "hrănim" şi pe alţii, contaminându-i astfel să se ocupe şi ei de propriile visuri. Mâine vine cu mult curaj, numai că acest curaj nu se poate manifesta pe un teren nisipos, ci are nevoie de o bază solidă, are nevoie de o energie puternică, iar noi, prin consolidarea aurei noastre, a limitelor noastre, prin munca pe care o investim CONSTANT în visurile noastre nu facem altceva decât să creăm această bază solidă. Dacă este ceva ce avem de făcut în aceste ultime zile acestui an şi deceniu, acel lucru este IUBIREA DE SINE, stima pe care noi singuri este nevoie să ne-o dăm dacă vrem să o avem şi de la ceilalţi. Universul este alături de noi şi ne aşteaptă să facem primul pas, aşteaptă să ne asumăm acest lucru, aşteaptă să începem să fim FERICIŢI, să ne luăm singuri această fericire, şi atunci ea se va revărsa prin toţi ceilalţi din jurul nostru. Se aproprie Crăciunul. Să nu aşteptăm de la ceilalţi cadourile pe care nu ni le dăm singuri. Să facem un prim pas şi să ni le dăm singuri şi vom vedea cât de "copleşiţi" vom fi de cadouri, care culmea, vor fi exact pe placul nostru. Să începem să avem grijă de noi! De noi depinde ...
