Însă întrebarea care apare, în mod firesc, este: cum s-a ajuns aici? Nu am ştiut să ne programăm activităţile? Dacă au apărut altele neprevăzute, nu am ştiut să le gestionăm? Sau cumva, pe drum, ne-am lăsat distraşi de la ceea ce aveam de făcut şi am consumat timpul pe o altă activitate.
Suntem bombardaţi cu tot felul de mesaje de tipul: s-a redus ziua de la 24 de ore la 16, deoarece s-a schimbat Rezonanţa Schuman, intrăm în alte dimensiuni şi acest lucru afectează modul în care percepem timpul etc. Nu despre veridicitatea lor vreau să vorbim astăzi, ci despre dorinţa noastră subconştientă ca aceste lucruri să fie adevărate, doar-doar nu vom fi nevoiţi să schimbăm ceva la noi.
"Ai văzut ce scrie pe net despre timp?" era o întrebare care mi se adresa acum câţiva ani, persoana respectivă dorind astfel să-şi justifice lipsa timpului pentru a face ce avea în misiune. Ceea ce este mai interesant la noi este că nu găsim tocmai timpul pe care îl aveam de alocat pentru misiunea noastră sau pentru pasiunile noastre, în schimb găsim timp pentru toate trăsnăile posibile care, în final, nu ne aduc nimic concret, eventual un orgoliu mental izvorât din faptul că noi ştim anumite lucruri, dar doar le ştim, nu neapărat că le şi folosim.
Dacă vom continua cu această atitudine legată timp, vom ajunge la bătrâneţe să ne văietăm că toată viața noastră am alergat după timp. În realitate însă, nu am vrut, să o spunem direct, pentru că atunci când vrem ceva ne ducem şi facem, deci nu am vrut să facem acel lucru şi cel mai convenabil a fost să dăm vina pe timp.
Ce ne împiedică ca acea activitate, care este în misiunea noastră, sau după care tânjim să o facem, să o trecem prima pe lista cu ceea ce avem de făcut într-o zi? De ce ni se pare aşa de imposibil? De ce ridicăm munţi de proiecţii între noi şi ea? pentru simplul motiv că nu vrem să o facem.
Când vom găsi, în noi, dorinţa de a face un lucru, atunci vom găsi şi timpul necesar pe care să i-l alocăm, pentru că dacă "stăm strâmb şi judecăm drept", de fapt, la baza acestei lipse ipotetice de timp stă, de fapt, lipsa de iubire de Sine, aici fiind răspunsul la întrebarea "nespusă" de ce unii reuşesc ceea ce-şi propun şi alţii nu? Pentru că cei care reuşesc îşi dedică timpul şi energia misiunii lor, lucrurilor care îi atrag şi pe care le fac atunci, pe care nu le amână pentru o altă zi care nu se ştie când va veni.
Haideţi să luăm taurul de coarne şi să fim cât se poate de cinstiţi cu noi! AVEM TIMP! Dar nu vrem să-l folosim cum se cuvine şi nici nu vrem să învăţăm să-l folosim. Nu vreau să vă impun această idee, dar dacă fiecare dintre noi o va recunoaşte deschis, cu voce tare, poate vom începe să facem ceva în această privinţă. De ce cu voce tare? Pentru că atunci nu mai putem spune că nu am auzit, că nu ne-a spus nimeni. Uite! Ne-am spus singuri. În sfârşit am avut curajul să ne spunem singuri că AVEM TIMP. Mai ales ca astăzi avem şi putere pe cuvânt, aşa că vom fi mai convingători cu noi înşine.
În funcție de rezistenţa pe care o avem în a recunoaşte acest lucru, vom înţelege şi anumite lucruri despre noi. Putem să filozofăm cât vrem pe tema aceasta, să mă combateţi cu o grămadă de argumente, dar am o întrebare cât se poate de dureroasă: dacă mâine am afla că mai avem de trăit o lună, ce am schimba la modul în care ne gestionăm timpul? Ce anume am elimina şi ce anume am face mai des? Vă las să vă daţi singuri răspuns la această întrebare.
Galbenul de pe centrul mandalei vine într-o zi cu vibraţie pe şase, ceea ce ne aduce vindecare, dar şi introspecţie, iar astăzi putem vindeca sau putem începe să vindecăm relaţia pe care o avem cu timpul, cu organizarea, cu îndepărtarea lucrurilor care nu ne mai sunt necesare, dar care sunt permanent abonate la timpul nostru.
Nu timpul este "hain" aşa cum suna versul unei cunoscute melodii româneşti, care a devenit imnul unei generaţii, ci "hain" este modul în care noi ne raportăm la el.
Şi un pont pentru cei care fac măsurători radiestezice: v-aţi măsurat, vreodată, armonizarea pe care o aveţi cu timpul?
Am spus în mandala de ieri că a venit momentul schimbărilor. Numai că aceste schimbări nu aşteaptă după noi să avem chef de ele. Ele vin şi pleacă. Noi putem să ne folosim de energia lor sau nu, dar nu ne întrebăm de ce nu merg lucrurile în viaţa noastră? Exact ca în bancul cu Ion care stătea pe acoperişul casei pentru că satul său fusese inundat şi aştepta sa-l salveze Dumnezeu, dar a refuzat de două ori să se urce în bărcile de salvare, iar după ce au venit apele şi s-a înecat s-a dus la Dumnezeu cu o falcă în cer şi cu una în pământ strigând că el a avut încredere că Dumnezeu îl va salva, la care Dumnezeu i-a replicat: cum mă Ioane, nu ţi-am trimis două bărci?
Zilele vin şi trec şi ne aduc cu ele noi oportunităţi de a face ceva cu noi şi cu viaţa noastră, fiind asemenea bărcilor din banc. Depinde de noi dacă ne urcăm în ele sau nu.
Timpul este în noi şi noi suntem în ele. Este nevoie, în schimb, să ne armonizăm cu el.
Avem curaj să facem aceste lucru sau o lăsăm pe altă dată ca şi multe alte activităţi?
Mai devreme sau mai târziu scadenţa tot vine! Şi nu este o amenințare, ci o certitudine.
Este TIMPUL să ne luăm TIMPUL înapoi dea colo de unde l-am risipit, din toate tiparele în care l-am închis.
Mai este nevoie să mai şi vrem ...
P.S. Fiecare dintre noi este diferit şi, chiar dacă suntem născuţi în aceeaşi zi, evoluăm diferit, iar dacă vrei să afli lucruri despre tine şi despre ceea ce poţi face cu adevărat, te aştept pentru interpretarea mandalei personale. Poţi obţine aici mai multe informaţii.
#manadaledelumina, #mandalazilei, #evolutiespirituala, #denoidepinde, #traiestetiviata,
#numerologiaKundalini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu