Ne-am întrebat, vreodată, de unde ne vin dependenţele? Ce anume se ascunde în spatele lor? Am avut, vreodată, curajul să le analizăm? Le-am avut încă de la naştere sau le-am căpătat pe parcurs? Le-am considerat vreodată ceva negativ pentru noi sau pur şi simplu le-am luat, ca atare, ca ceva normal în viaţa noastră? Am avut, vreodată, remuşcări în ceea ce priveşte manifestarea lor sau ne-am bucurat de ele şi de efectele lor asupra noastră? O dependenţă este ceva ce manifestăm, cu o anumită regularitate, pentru că acea manifestare ne aduce o stare de bine, de curaj, de împlinire, o stare pe care altfel nu o putem dobândi sau cel puţin aşa credem noi. Ne simţim bine când facem acel lucru şi, în funcţie de stadiul în care am ajuns sau nu să conştientizăm acea dependenţă, avem sau nu remuşcări, avem sau nu îndoieli legate de beneficitatea acelei dependenţe pentru noi. Se spune despre dependențe că sunt o slăbiciune a noastră, de aceea este foarte important să ne analizăm şi să vedem ce anume ne împinge către acea dependenţă şi ce anume ne poate ajuta să trecem peste ea. Cu cât este manifestată mai mult, cu atât ea devine un tipar din ce în ce mai înrădăcinat în structurile noastre, aşa că ne-am hotărât să scăpăm de ea este nevoie să schimbăm şi obiceiul care ne face să apelăm la acea dependenţă.
Ea ne creează un ţarc în care ne simţim foarte bine, în care totul este ideal, dar cumva rupt de realitate, de aceea şi provocarea pe care astăzi o avem pe a vedea adevărul, de a vedea realitatea aşa cum este, nu prin prisma filtrelor pe care dependențele ni le creează. Să nu uităm şi alt lucru şi anume că o dependenţă este dată şi de către o entitate negativă care stă în câmpurile noastre şi care caută să se hrănească cu energia pe care dependenţa ne-o dă şi astfel ne împinge cât mai des către manifestarea acelei dependenţe tocmai pentru a beneficia cât mai mult de energia noastră. De aceea, atunci când vrem să scăpăm de o dependenţă, este nevoie să vedem ce anume avem de făcut pentru îndepărtarea acelei entităţi negative tocmai pentru a evita întoarcerea ei. Suntem într-o zi de vindecare, dar şi într-o zi de vibraţie cinci, ceea ce ne aduce în prim-plan vindecarea corpului nostru fizic, probleme şi dependențele pe care le avem legate de ele, ce anume ne face să nu ne iubim corpul şi de ce persistăm în această neiubire? Cât de mult ne chinuim corpul nostru, luptând împotriva lui? Cât de mult ne desconsiderăm corpul şi îi adresăm cuvinte urâte? Avem nevoie să facem pace cu corpul nostru, să îl ajutăm în probleme pe care le are: de greutate, de aspect etc. şi astfel să ne redobândim stima şi iubirea de Sine. Să ne recăpătăm iubirea de viaţă şi să ne bucurăm astfel de călătoria pe care o avem de făcut alături de partenerul nostru de drum, corpul nostru, cel care ne este vehicul, dar şi interfaţă cu lumea aceasta, cel care este Avatarul nostru! Este, totodată, şi o zi în care partea artistică din noi iese la suprafaţă şi doreşte să se manifeste, aşa că dacă avem în plan demararea unei activităţi artistice, atunci este un moment bun pentru a începe.
De asemenea, este şi o zi a bucuriei, aşa că ne dăm voie să ne bucurăm, chiar şi pentru lucruri mărunte, pentru că numai aşa putem crea un obicei din a fi bucuroşi.
Ne naşte, trăim şi, la un moment-dat plecăm din această viaţă. Nu am spus nimic nou, însă am vrut ca, încă o dată, să ne reamintim acest proces prin care trecem cu toţii şi pe care îl acceptăm mai mult sau mai puţin. Ceea ce facem între momentul naşterii şi cel al plecării ne va influenţa foarte mult existenţele viitoare, aşa cum, această existenţă ne-a fost influenţată de către existenţele trecute. Da, ştiu, reîncarnarea este, de multe ori, un subiect tabu, dar acest lucru nu înseamnă că ea nu există. Până în anul 553 nu era nicio problemă cu reîncarnarea. După cel de al cincilea conciliu ecumenic de la Niceea, reîncarnarea a devenit brusc o "eroare dogmatică"😀 (http://adevarulesubochiitai.blogspot.com/2015/03/reincarnareaun-adevar-tinut-sub-cheie.html) Am fost învăţaţi să mergem înainte oricât de mari ar fi problemele noastre, să ne ridicăm de fiecare dată când suntem doborâţi la pământ şi aşa mai departe. Numai că nu ni se spune de ce avem probleme aşa de mari sau de ce suntem doborâţi la pământ în diferite momente ale vieţii noastre.
Şi, atunci, invariabil, apare întrebarea de o mie de puncte: unde este Dumnezeu atunci când se întâmplă aceste lucruri şi de ce nu ne ajută? Şi aşa ajungem să dăm vina pe El pentru toate probleme noastre, pentru tot ceea ce ni se întâmplă rău, deşi ar fi cinstit să "dăm vina pe El" şi pentru ceea ce ni se întâmplă bun. În toată această ecuaţie uităm să adresăm o întrebare esenţială şi anume: ce am greşit eu de mi s-a întâmplat acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare este nevoie ca şi noi să ne schimbăm modul de a gândi, pentru că dacă ne uităm la viaţa noastră şi observăm că am făcut mult bine şi ne-am ţinut departe de rău, atunci putem opta pentru teza unui Dumnezeu rău, care ne pedepseşte, însă dacă începem să luăm în calcul şi posibilitatea vieţilor trecute, atunci problema se schimbă. Chiar dacă suntem buni în viaţa aceasta şi facem multe lucruri frumoase pentru ceilalţi şi ajutăm omenirea prin acţiunile noastre, nu întotdeauna am fost aşa şi am avut viaţi în care am omorât, şi poate nu un om sau doi, ci poate sute sau chiar mii şi poate chiar ne-a plăcut să facem acel lucru sau poate am distrus case, am incendiat sate şi oraşe şi scenariile pot continua. Însă dincolo de toate acestea, prin care cu toţii am trecut, sunt acţiunile pe care ni le-am făcut noi nouă, cele prin care ne-am "legat" pe noi înşine, cele în care ne-am BLESTEMAT pentru diferite lucruri, plus jurămintele pe care le-am făcut. Conform DEX-ului online (https://dexonline.ro/intrare/blestem/6183), blestemul este "Invocare a unei nenorociri (sau a mâniei divine) împotriva cuiva", acea persoană putând fi chiar noi înşine.
Dacă altă dată am ucis şi acum (fără să mai ştim neapărat ce am făcut atunci), în această viaţă, este nevoie să avem grijă de oameni, poate chiar de cei pe care i-am ucis, iar prin efortul nostru ne "spălăm" greşeala de atunci, în ceea ce priveşte blestemele pe care singuri ni le-am făcut este nevoie să lucrăm pe ele şi să le dezlegăm, dacă vrem să avem o viaţă împlinită. Aşa că dacă astăzi ne întrebăm de ce anume ni se întâmplă anumite lucruri rele, de ce avem tot felul de piedici, atunci este cazul să medităm puţin la situaţia în care aceste piedici au fost create chiar de noi înşine, în alte existenţe, iar acum culegem "roadele" acelor acţiuni. Venim, din trecut cu aceste "corzi" care sunt legate de noi şi care ne fac să înaintăm, prin viaţă, ca printr-o mlaştină, iar dacă am reuşi să ne vedem de sus este ca şi cum am trage sute de astfel de "corzi" după noi, iar singura modalitate de a scăpa de ele este să înlăturăm acea energie negativă care se găseşte la capătul celălalt al "corzilor", pentru că, în acel moment, va dispărea şi coarda. Nu este o muncă uşoară, dar este o muncă pe care o avem de făcut dacă vrem ca viaţa noastră să se desfăşoare în alt fel, dacă vrem să manifestăm mult mai uşor, ca să nu mai spun că în existențele viitoare nu vom mai manifesta acele probleme. Dar să zicem că nu suntem preocupaţi de existențele viitoare, ci de cea de acum. Ce avem de făcut? În primul rând, să identificăm domeniile în care avem cele mai multe probleme, cele care se repetă la anumite intervale de timp. Dacă dorim să aprofundăm căutarea ne putem folosi de măsurătorile radiestezice. Următorul pas este să trimitem lumină către acele momente când am creat dezechilibrele, când am spus acele autoblesteme. Este bine să le luăm pe rând, concentrându-ne pe unul până când lucrurile încep să se schimbe în viaţa noastră, iar acea problemă dispare complet.
Cine nu foloseşte niciun sistem energetic, are la îndemână rugăciunea, condiţionând ca lumina ei să se ducă acolo unde există autoblestemele legate de acea problemă. Cine are acces la un anumit sistem energetic se poate folosi de simboluri sau algoritmi pentru a modula energia şi a o direcţiona către acel autoblestem. După ce vom termina cu autoblestemele, putem continua cu eliminarea blestemelor pe care le-am pus peste alte persoane, ieşind astfel din bula karmic pe care am creat-o atunci când am generat blestemele. Aşa că, la întrebarea: unde este Dumnezeu atunci când ne se întâmplă lucruri rele şi de ce nu ne ajută?, răspunsul poate fi: alături de noi, căutând să limiteze cât mai mult efectele negative ale problemelor pe care singuri le-am generat în existenţele trecute.
Să ne fie de folos! Dumnezeu ne ajută, dar oare, noi ne ajutăm? Acum ştim ce avem de făcut. Facem sau găsim noi scuze?
Energia de pe centrul mandalei de astăzi, precum şi vibraţia zece a zilei ne dau multă forţă, multă vitalitate, împingându-ne efectiv către ceea ce dorim noi să facem, cu condiţia să avem un scop clar, o ţintă către care să mergem. Astăzi, suntem asemenea unei maşini cu motor puternic, la care accelerația, o dată apăsată, ne va împinge în scaun, aşa că înainte de o apăsa este nevoie să ne asigurăm că suntem pe drumul cel bun care ne poate permite să folosim această acceleraţie la maxim. Movul din apropierea centrului mandalei ne cheamă la ascultarea intuiţiei, de aceea este important să fim atenţi la mesajele pe care le primim pentru că în ele s-ar putea să găsim "drumul" pe care să accelerăm, direcţia către care să ne îndreptăm energia astăzi. Dacă ne vom asculta intuiţia vom reuşi să trecem şi peste provocarea pe care o avem în zona iubirii de Sine, dar şi peste cea legată de comoditate, deoarece aceste două provocări caută să ne ţină într-o zonă în care să nu facem nimic. De fapt, în spatele lor se ascund doar fricile noastre, iar de ele, de neiubirea de Sine şi de comoditate, ne folosim pentru a ascunde aceste frici, învăţând de-a lungul timpului să disimulăm aceste frici în tot felul de emoţii. În zilele de curaj, când fricile noastre nu se mai manifestă aşa de pregnant, pentru că reuşim să accesăm mai bine energia curajului, pur şi simplu apelăm subconştient la celelalte emoţii sub care am ascuns fricile noastre şi le manifestăm pe acelea, numai că şi ele sunt, în realitate, tot frici. Un alt aspect al zilei de astăzi este cel legat de sexualitate şi de corpul nostru. Pe de o parte, energia de pe centrul mandalei de astăzi ne aduce mai multă energie sexuală, dorinţă, iar această energie se doreşte folosită, transmutată, altfel ne va da tot felul de stări de nervozitate. Pe de cealaltă parte, este vorba de iubirea pe care o avem faţă de corpul nostru fizic, cât de mult suntem noi împăcaţi cu el şi cu formele sale. Cu cât reuşim să fim mai împăcaţi cu corpul nostru, cu atât vom fi mai fericiţi, cu atât vom fi mai dezinvolţi, cu atât vom reuşi să ne exprimăm mai bine.
O relaţie bună că corpul nostru ne permite o relaţionare mai bună cu partenerul de sex opus, ceea ce duce la o relaţie sexuală normală, cu o frecvenţă normală, fără a se exagera într-o direcţie sau alta. Energia zilei de astăzi ne aduce şi multă putere de creaţie şi, având în vedere că suntem într-o perioadă de învăţare, putem folosi ziua de astăzi, precum şi pe cea de mâine, pentru a învăţa tehnici noi legate de zona în care dorim să ne manifestăm creativitatea.
Începem o nouă decadă, una dedicată învăţării, acumulării de cunoştinţe şi deprinderi noi, dar şi una în care vechiul se dă la o parte, lăsând energia noului să iasă la suprafaţă, să aducă progres. Bate un vând de schimbare, de înnoire pe parcursul acestor zece zile, aşa că ar fi bine să folosim această energie şi să o lăsăm să ne ghideze. În consecinţă, dacă ne-am propus să învăţăm lucruri noi, astăzi este un bun moment să demarăm procesul de învățare, cu condiţia să ne păstrăm mintea limpede şi deschisă, mai ales pentru momentele când tiparele din interiorul nostru vor căuta să blocheze noua informaţie care vine.
Ar fi bine, de asemenea, să revedem informaţii pe care le-am primit mai demult şi peste care am trecut cu uşurinţă, deoarece este posibil ca acum, în această energie, să aibă sens şi să fie chiar punctul de la care putem pleca în procesul nostru de învăţare. Totodată, este posibil să fie nevoie să recitim anumite informaţii, să refacem un anume proiect tocmai pentru că, acum, le vom vedea cu alţi ochi, le vom da un alt sens şi vom face mai uşor conexiunile cu celelalte informaţii pe care le deţinem. Această decadă este caracterizată, prin prisma tiparului de pe centrul mandalei de astăzi, de multă creativitate, ceea ce ne permite să venim cu soluţii noi la diferitele probleme cu care ne confruntăm.
De asemenea, energia creativităţii ne aduce transformări şi la nivelul personalităţii noastre, al modului nostru de a fi, făcându-ne să ne schimbăm, să ne transformăm, să ne facem un upgrade personal. Este posibil ca şi stilul nostru vestimentar să sufere unele transformări, care să reflecte schimbările noastre interioare. Suntem într-o zi cu provocare pe doi, ceea ce ne aduce provocări în privinţa modului în care ne raportăm la noi înşine, a modului în care reuşim să rămânem noi înşine în faţa provocărilor venite din exterior, a modului în care ne gestionăm puterea personală şi nu o mai cedăm cu uşurinţă. Provocarea pe care o avem pe iubirea de Sine, astăzi, este una foarte mare, aşa că dacă simţim că o decizie nu este în acord şi cu Sufletul nostru, atunci să ne gândim bine dacă merită să o luăm, pentru că dacă renunţăm doar ca "să fie bine!" (cui? că nouă în niciun caz), atunci lucrurile vor evolua de aşa manieră încât să ne arate că "sacrificiul" nostru a fost unul inutil, fiind determinat de lipsa iubirii de Sine pe care o avem, iar ceilalţi, care nu au "apreciat" acest "sacrificiu" nu au fost altceva decât oglinzi pentru noi. Suntem într-o cu vibraţie pe şapte, aşa că să avem grijă de limitele noastre şi astfel vom reuşi să fim noi înşine, vom reuşi să fim mai puternici şi astfel nu ne vom mai ceda cu uşurinţă puterea personală! În plus, Sufletul nostru va fi mult mai curajos, iar creativitatea noastră se va putea manifesta din plin.
Dacă măcar o dată am reuşi să ieşim din tiparele noastre de zi cu zi şi ne-am da voie să abordăm lucrurile şi în alt fel, am planta, de fapt, seminţele schimbărilor din viaţa noastră. Am recomandat şi recomand, în continuare, scrisul ca şi practică terapeutică şi, cu toate acestea, sunt puţine persoane care au şi folosit-o efectiv. Din păcate, nu vor să iasă din tiparul situaţiei în care sunt, de teamă că altceva neprevăzut ar putea să apară, ceva ce nu pot controla, chiar dacă acel ceva s-ar putea dovedi chiar benefic. Caută răspunsuri în multe locuri, se bucură când află că au, la dispoziţie, şi alte metode de a-şi rezolva situaţia în care sunt, numai că atunci când este momentul să treacă efectiv la treabă fac orice este posibil să amâne momentul începerii sau, dacă au început, caută şi găsesc rapid noi mijloace de distragere prin care "uită" să facă acel lucru sau care să le umple timpul doar-doar ajung la clasica sintagmă "nu am timp!". Dacă viaţa noastră ar depinde de folosirea scrisului ca metodă terapeutică, atunci toată lumea ar scrie, toţi s-ar strădui să facă din scris un instrument cât mai puternic de evoluţie. Numai că viaţa noastră chiar depinde de scris, numai că noi vedem acest lucru într-un alt fel. Când spunem că viaţa noastră depinde de ceva, ne aşteptăm ca, dacă nu facem acel lucru, într-un interval scurt de timp, să plecăm din această existenţă, fără a privi însă lucrurile şi din celălalt punct de vedere, respectiv al vieţii trăite în bucurie, împlinire, al vieţii trăite cu un sens, cu împăcare faţă de noi înşine. Scrisul folosit în mod terapeutic nu ne va rezolva problemele peste noapte, dar ne va ajuta să le conştientizăm, pentru că odată aduse la suprafaţă este ca şi cum am privi un obiect în lumină, putând astfel să-i observăm toate faţetele, toate calităţile, dar şi defectele. Când
scriem despre lucrurile care ne supără, pe care le simţim că ne
blochează, încetăm să ne mai temem de ele şi atunci le putem aborda în
alt fel.
Când conştientizăm problemele, de fapt, ne ridicăm deasupra lor şi, în acel moment reuşim să vedem şi rezolvarea lor, pentru că o problemă conţine în ea şi modul de rezolvare. Scrisul terapeutic este asemenea unei spovedanii pe care o facem faţă de noi înşine, dar şi faţă de Univers, iar acest lucru ne va da mai mult curaj în rezolvarea acelei situaţii şi ne va lua astfel "o piatră de pe inimă", ajutându-ne să ne repoziţionăm în legătură cu acea situaţie pentru că, în acel moment, alegem să ne iubim mai mult şi să ne dăm mai multă încrede, reuşind astfel să ne ridicăm vibraţia şi să trecem pe alte linii temporale, de fapt, pe acele linii unde viaţa noastră este aşa cum ne-am dorit noi să fie. Suntem într-o zi cu provocare pe curaj, iar scrisul terapeutic ne poate ajuta să dobândim acel curaj de care avem nevoie. Suntem, de asemenea, într-o zi cu vibraţie pe şase, care ne aduce comunicare cu Universul, dar şi vindecare, iar prin scris le putem face pe toate acestea. Nu în ultimul rând, suntem într.o zi cu provocare pe iubirea şi stima de Sine, iar prin scris le putem întări pentru că dăm la o parte tot ceea ce ne ţinea Sufletul blocat, iar viţa noastră se va schimba în bine. Să nu uităm un lucru, şi anume că scrisul educă mintea foarte bine şi o face să lucreze pe alte frecvenţe, mai mult înalte, aşa că dacă vrem o minte care să ne ajute în evoluţia noastră, atunci să avem grijă să o elevăm, iar investiţia în ea se va vedea în perioada următoare. Să scriem, zic! Avem numai de câştigat din acest lucru!
Pentru că suntem într-o zi cu provocare pe şapte, avem provocare pe ceea ce are legătură cu limitele noastre, iar corespondentul lor în planul energetic este reprezentat de aura noastră, pe care, dacă dorim să fim în regulă astăzi şi să nu ne lăsăm copleşiţi de tot felul de probleme, este nevoie să o refacem cât mai des. Aşa că, astăzi, cea mai bună modalitate de a ne reface aura este prin rugăciune, prin comunicarea cu Divinitatea, mai ales că, prin acest dialog pe care îl avem, de la nivelul Sufletului nostru, vom primi ghidarea a ceea ce avem de făcut, vom simţi iubirea pe care Dumnezeu ne-o poartă şi astfel nu ne vom mai simţi atât de singuri şi de apăsaţi de tot felul de griji şi probleme. Avem nevoie de această comunicare, fie că o facem prin rugăciuni din cărţi sau prin rugăciuni pe care le spunem cu propriile noastre cuvinte, fie că vorbim pur şi simplu cu Dumnezeu, îi spunem probleme noastre şi îi cerem sfaturi despre cum le putem rezolva, deoarece numai aşa putem trece peste mentalul nostru negativ şi putem ieşi din vibraţia joasă în care ne coboară atunci când creează tot felul de scenarii care mai de care mai pompieristice. Avem, totodată, şi provocare pe comunicarea cu Divinitatea, aşa că unora s-ar putea să le fie greu să iniţieze acest dialog sau să înceapă să spună o rugăciune. Numai că acest obstacol pe care noi îl vedem este unul doar în mintea noastră, pentru că Dumnezeu nu are o problemă cu el, El aşteptând doar un semn de la noi pentru a ne putea ajuta şi ghida. Da, este adevărat că venim din alte vieţi cu tot felul de imagini legate de Dumnezeu, numai că ele au fost create în contextul religiilor de atunci, iar acum este momentul să scăpăm de ele şi să ne raportăm direct la Dumnezeu, să începem să comunicăm cu El şi astfel viaţa noastră se va schimba în bine. Să fim atenţi la zonele unde manifestăm comoditate astăzi, pentru că acolo avem de lucrat. Pur şi simplu nu ne vine să facem ceea ce avem de făcut şi căutăm tot felul de scuze, cu toate că avem toate elementele necesare. Este nevoie să ne introspectăm, să vedem ce anume din noi consideră că nu merită rezultatele pe care le-am putea obţine din acea activitate. Vibraţia trei a zilei de astăzi ne cheamă la bucurie, la veselie, aşa că să-i dăm voie să se manifeste, să ascultăm muzică, să citim o carte, să vedem un film sau să mergem într-un loc în care ne simţim foarte bine. Bucuria este o stare la care putem lucra şi pe care o putem îmbunătăţi, dacă dorim. Soluţia este numai la noi!
Mă întreb adesea, oare ce mai avem de vindecat astăzi? Nu că n-ar fi, dar am vorbit atât de mult despre vindecare, încât mă întreb, retoric bineînţeles, la ce mai avem de lucrat? Mai ales că zilnic suntem bombardaţi cu informaţii de tot felul care au ca scop să ne ajute să ne vindecăm, dar cu toate acestea, ele pătrund greu la noi, iar efectele sunt mici, uneori chiar insesizabile. De ce se întâmplă acest lucru? Totul ţine de modul în care preluăm informaţia, dar mai ales de ce anume ne luăm din ea şi ce anume dăm la o parte. Tiparele noastre sunt, de fapt, asemenea unor site, care, în funcţie de cum sunt reglate, lasă să treacă sau nu anumite lucruri, în cazul nostru, anumite informaţii, care, în final, sunt vibraţii pe care le dăm la o parte şi care ne fuseseră trimise să ne ajute la vindecare. Numai că, asemenea, unei bande rulante automate care este dotată cu camere de luat vederi şi filtrează produsele care trec pe ea, dând la o parte pe cele care nu corespund soft-ului său, asemenea este şi cu filtrarea informaţiilor. În concluzie ce avem de vindecat astăzi? Vindecarea noastră vine astăzi tocmai din curăţarea "filtrelor" noastre mentale. Este momentul să "umblăm" la aceste filtre, pentru că sunt vechi şi menţin tiparele în care stăm, accentuându-ne ţarcul în care stăm şi îndepărtând orice informaţie care vine să ne ajute, dar care nu este pe frecvenţa lor. Suntem într-o zi cu vibraţie nouă, care ne poate ajuta să ne deschidem către intuiţii, dar şi într-o zi cu provocare pe patru, care ne dă provocări în zona înţelepciunii, aşa că, pe de o parte ne deschidem în faţa informaţiilor care ne vin prin intuiţie, dar pe de altă parte avem şi tendinţa de a le trece prin filtrele mentale care, mai mult ca sigur, le vor găsi neconforme cu tiparele şi vor căuta să le eticheteze repede ca pe ceva inutil, tocmai pentru a le da la o parte şi a ne ţine departe de ele. Avem nevoie, pentru a putea scăpa de filtre, de ridicarea vibraţiei, fie prin rugăciune, fie prin meditaţie, pentru că numai de la un nivel superior putem trece peste aceste filtre şi putem renunţa la ele. Este ca şi cum ieşim din satul sau orăşelul în care am trăim mult timp şi mergem într-un oraş mult mai mare cu alte reguli şi cu alt stil de viaţă, ceea ce ne face să ne adaptăm şi să trecem la alt stil de viaţă. Avem "filtre"? Cu siguranţă, da. Le ştim? De cele mai multe ori, nu. Le putem descoperi? Depinde de cât de mult dorim să ne schimbăm. Aşa că astăzi, ar fi bine să stăm strâmb şi să ne întrebăm: cât de mult vreau să mă schimb sau cât rămân aşa şi caut, în continuare "vinovaţi de serviciu" pentru ceea ce mi se întâmplă?
"Pierdut buletin Nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt Sau de când sunt pe Pământ"
Cam aşa ne simţim de multe ori, întrebându-ne, adesea, ce este cu noi pe aici sau ce anume avem de făcut? De aici şi întrebarea devenită clasică: Eu ce misiune am în viaţa aceasta? De parcă dacă ne-ar spune cineva că misiunea noastră este să fim fericiţi o să-l şi credem.
De multe ori, această confuzie apare atunci când avem de făcut o schimbare în viaţa noastră, chiar dacă nu înţelegem concret ce anume avem de făcut sau în ce direcţie să ne îndreptăm. Confuzia se accentuează şi mai mult atunci când începem să avem tot felul de intuiţii care, mai devreme sau mai târziu se dovedesc a fi adevărate, iar acest lucru ne sperie, mai ales dacă până în acel moment nu avusesem nicio legătură cu acest domeniu. De aceea, avem nevoie să ne concentrăm şi pe latura noastră spirituală, iar mesajul mandalei de astăzi este legat tocmai de acest lucru. Suntem într-o zi cu provocare pe unsprezece, iar provocarea noastră de astăzi este tocmai legată de acceptarea spiritualităţii ca parte din viaţa noastră, ca parte care ne împlineşte, ca ceva de care avem nevoie pentru evoluţia noastră. Nu înseamnă că trebuie ca, de astăzi încolo să ne călugărim toţi sau să ne radem în cap şi să stăm în rugăciune de dimineața până seara, ci înseamnă să fim mult mai atenţia la vieţile noastre, la ceea ce se întâmplă cu noi, la rezonanţele pe care le avem.
Totodată, vibraţia zilei este pe şapte, care ne cheamă la stabilirea limitelor, la a ne readuce energia înapoi de unde am împrăştiat-o, iar calea spirituală este tocmai cea care ne poate ajuta să ne delimităm şi să ne păstrăm aceste limite, fiindu-ne astfel, mult mai uşor să fim noi înşine. Spiritualitatea înseamnă, printre altele, o legătură mult mai puternică cu Universul, o atenţie mult mai ridicată la mesajele pe care ni le trimite şi prin care suntem ghidaţi în drumul nostru prin acest labirint numit viaţă. Iar dacă aceste vremuri ni se par ciudate sau tulburi este pentru că încă nu ne-am îndreptat către partea noastră spirituală, nu am început încă să căutăm răspunsurile de care avem nevoie sau o facem timid, pentru că încă ne sperie această căutare. De fapt, ne sperie că s-ar putea ca, pe acest drum, să ne întâlnim cu fricile noastre şi, dacă până acum am fugit de ele, acum este nevoie să învăţăm să lucrăm cu ele. Ne mai sperie şi faptul să s-ar putea să vedem adevărul în faţă, să vedem că, multe dintre acţiunile pe care le-am făcut nu ne-au adus nimic bun şi că, de fapt, nu ne-au ajutat cu nimic, când de fapt, noi credeam altceva. De asemenea, ne mai sperie schimbarea în sine, faptul că nu o putem prevedea şi că, de fapt, nu deţinem noi controlul, că nu ştim în ce direcţie o să ne ducă Universul. O să ne sperie multe lucruri, mai ales că viaţa noastră se va schimba total o dată ce vom face pasul acesta. Ne vom lovi de multe dintre tiparele noastre, având impresia că cineva din exterior se joacă cu noi şi caută să ne pună beţe-n roate. Vom avea multe îndoieli şi poate că ne vom întreba dacă am făcut bine sau nu că am pornit pe acest drum, dar, în final, rezultatul ne va uimi şi pe noi, pentru că, la finalul acestui drum ne vom întâlni cu NOI înşine, cu acea versiune adevărată a noastră, iar aceste este cel mai mare câştig pe care spiritualitatea ni-l poate aduce. De aceea, în prezent este unul dintre momentele cel mai bune să începem să ne preocupăm de aceste aspect al vieţii noastre, pentru că de deschiderea pe care Universul ne-o aduce este fără precedent. Avem foarte multe cărţi la dispoziţie, avem cursuri, avem oameni care să ne înveţe. Tot ceea ce avem de făcut este să ne lăsăm ghidaţi către ceea ce Universul consideră că este bine pentru noi acum, să fim consecvenţi în ceea ce avem de învăţat şi acceptăm, deschis, partea noastră întunecată care va ieşi la suprafaţă şi la care vom avea de lucrat. În spiritualitatea, paşii mici asigură o evoluţie constantă, iar disciplina ne va ajuta să rămânem pe drumul nostru, mai ales atunci când avem tendinţa să "ne băgăm picioarele". Să fim atenţi la tentații, mai ales la cele deghizate în lucruri frumoase, pentru că, de fapt, sunt testele pe care Universul ni le dă. Şi chiar dacă le picăm, învăţăm lecţia şi mergem mai departe. Tot ce avem de făcut este să continuăm, pentru că spiritualitatea nu este o destinaţie, ci o călătorie care se va dovedi a fi cel mai exigent, dar şi cel mai bun profesor al nostru. Totul este să facem primul pas ... şi să continuăm cu următorii.
